Am mai zis-o și o repet: îmi plac mult restaurantele cu bucătărie etnică. Cred că Popina se încadrează aici, căci meniul restaurantului este cu specific dobrogean. Un meniu inspirat din bucătăriile etniilor care locuiesc în acest spațiu (machidoni, tătari, turci, armeni, lipoveni, etc.).
Restaurantul este în Constanța, amplasat într-o casă cu o curte frumoasă, pe str. Mihai Eminescu nr. 29. E un spațiu cald, cu un design extrem de plăcut, în tonuri de alb, bej, lemn natural și verdeață. Mi-a plăcut cum au personalizat designul… Decoruri tradiționale și cuvinte din înțelepciunea popoarelor a căror bucate care se regăsesc în meniu: „Eline sağlik” – Sănătate mâinilor tale!
Atmosfera este prietenoasă și servirea lejeră, relaxată, ca și când ai mânca în familie. Cum am fost la restaurant în timpul verii – atât în iunie, cât și în august – a trebuit să facem rezervare, pentru că terasa era mereu fully booked. Dar am găsit masă în interior.
Un meniu de poveste
Prezentarea meniului în sine merită menționată, pentru că spune povestea fiecărui preparat și te introduce de la bun început în spiritul restaurantului.
De exemplu, micii de pește sunt „bucate încercate pentru prima oară la o familie de lipoveni autentici din Jurilovca. Nu am reușit să obținem rețeta al cărei secret se află în sânul familie de mai bine de 50 de ani, dar am reușit să îi convingem să ne pregătească și nouă mixul de carne pentru a ne bucura proprii oaspeți”.
Sau piperchi: „mâncare tradițională aromână, cu ardei trași la tigaie (piperchi = ardei, targasiți = prăjiți), rosii și brânză telemea de oaie, noi i-am mai pus și puțin busuioc, să ne fie cu iertare, o servim rece după ce aromele au avut timp suficient să se îmbine”.
Ce am mâncat la Popina
Pentru început am comandat Trei Creme din Trei Zări (40 lei). Cremă de vinete cu ardei copți kapia, tarator (cremă inspirată din supa rece cu legume a bulgarilor, cu morcovi, dovlecei și usturoi, într-un mix de iaurt cu mărar și puțină maioneză) și hummus cu muguri de pin, făcut după rețeta tradițională siriană.
Ne-am luat și Piperchi (30 lei), o mâncare aromână, cu ardei copți, roșii, telemea de oaie și busuioc. Și am pus alături niște cartofi zdrobiți cu pesto și usturoi (24 lei), plus o baghetă de secară (7 lei), proaspăt scoasă din cuptor.
Tot la starter am comandat și Garitha Saganaki (70 lei), adică saganaki cu creveți. Creveții sunt fripți, stinși cu vin, acoperiți de sosul roșu și de niște brânză feta, iar apoi sunt dați la cuptor, în vas de lut.
După ce ne-am făcut cum trebuie „încălzirea”, am trecut la felul principal: micii de pește de la Jurilovca (68 lei), cu cartofi copți și un sos de usturoi cu mentă, care a fost absolut divin! Am ales și colțunași de vită (60 lei) puși pe un pat de piure de hribi și roșii coapte, serviți cu salată de varză. Ca să citez din Popina, „slăbiciunea esticilor pentru carnea tocată în aluat nu cunoaște granițe. Mâncarea ne unește, ce ne diferențiază este amestecul de mirodenii”.
Pentru majoritatea bucatelor nu am nimic de reproșat. Gustul, porțiile, echilibrul de gusturi au fost excelente! În schimb la colțunași, deși foarte aromați, proporția de carne la aluat este mai mică decât m-aș fi așteptat și compoziția de carne a fost puțin uscată.
Dar overall, nu pot decât să recomand Popina!
Cine este La Dame Gourmande?
Recenzorul nostru anonim! Ideea e foarte simplă: am vrut să avem pe cineva fără „față” și fără nume, așa încât nimeni să nu știe cine e atunci când îi intră în restaurant. Pentru ca apoi, să ne povestească pe bune experiența avută. Cum a fost mâncarea, cum a fost atmosfera, ce i-a plăcut și ce nu. Exact cum i-ar povesti unui prieten care-i cere o recomandare! Mai multe despre ea și despre sistemul pe baza căruia face recenziile, găsești aici.
