In primavara lui 2012 a fost deschis restaurantul  Odeon, departe, la Abator pe Splaiul Unirii, aproape de intersectia cu Mihai Bravu, dupa indelungate si scumpe renovari si restaurari, facute cu multa cheltuiala si cu tot ce e mai bun. Proprietarul de atunci avea afaceri mari in constructii, asa ca si-a permis un lux greu accesibil altora. Tot ansamblul Odeon era atunci, de fapt, un foarte mare restaurant, pe doua niveluri, cu numeroase sali, care mai eleganta si mai spectaculoasa decat cealalta. Ca chef la Odeon l-au adus pe Martin White, englezul care a condus multi ani bucataria de la Athenee Palace Hilton, un foarte bun specialist pe bucataria de banchete, in special. De altfel, la deschiderea oficiala a Odeonului a si aratat ce poate, a fost o demonstratie de forte absolut convingatoare.

Intre timp, fostul patron, Marian Dumitru, are alte preocupari, si Odeon a ajuns, in decembrie 2014, pe mana unor oameni mai realisti si cu simtul masurii, care l-au redenumit, cu toata indreptatirea, Palatul Odeon. Acestia au luat prima sala din stanga, la parter, si i-au spus Zahana 33, adica un restaurant distinct, sala de jos din dreapta e o cafenea, Florian Cafe, iar restul saloanelor sunt doar pentru evenimente, de la unele mai mici pana la nunti, baluri si ceremonii grandioase, cu meniu din bucataria internationala fina, separat de cel de la Zahana 33. Au si o terasa mare in spate, presupun ca va fi tot Zahana 33.

Numarul din numele Zahana 33 se pare ca are ceva trimiteri discrete masonice. Demult, zahana insemna, din cate stiu eu, un steakhouse mai informal, un fel de carciuma in care mancai carne fripta, in special de oaie. Restaurantele de acum folosesc numele de “zahana” doar pentru rezonanta lui comerciala, ele fiind restaurante cu specific traditional romanesc, generaliste, unele cu bucatarie romaneasca boiereasca, altele cu bucatarie traditionala taraneasca, altele si cu una, si cu cealalta.

Zahana 33 a preluat salonul de la Odeon, cum l-am descris cand am scris prima data despre ei si cum se vede si in pozele de atunci, si l-a facut si mai elegant. E frumos, lux aristocratic, de calitate. Au muzica romaneasca veche, cu Zaraza si alte asemenea, pentru cei care stiu despre ce vorbesc.

Meniul e din bucataria romaneasca traditionala, mai mult boiereasca. L-au adus pe Catalin Jernoiu ca chef, un bucatar foarte talentat, despre care am scris cu mult entuziasm cand era la Cucina Borghese si ne-a dat mancare fina, foarte buna. Vad ca face si mancare romaneasca la fel de buna, cu aceeasi dezinvoltura, ceea ce imi intareste convingerea ca e un bucatar innascut si ca va avea un traseu in gastronomie despre care vom mai auzi, cu siguranta. Era venit de putin timp, cand am ajuns noi la Zahana 33, asa ca nu reusise sa preia in intregime bucataria si tot restul, ca sa isi asume in intregime ce ne-a dat sa mancam: piftie si zacusca foarte bune, ciorba de burta la fel, o supa de sparanghel nu prea reusita, cu un ficat de gasca sau de rata care nu ar fi trebuit sa fie acolo, o tuslama cam neobisnuita, dar buna la gust, mici si carnaciori destul de buni, o tocanita buna si ea, iar deserturile de la sfarsit au fost foarte bune.

Preturile sunt destul de mari la Zahana 33, o masa buna in doi, cu de toate si cu un vin bun te costa pe putin 3-400 de lei. Serviciul a fost bun, cu un chelner trecut prin viata si care a vazut multe.

Sunt sigur ca in scurt timp Catalin Jernoiu, talentatul si pasionatul lor chef, va face lucrurile cum stie el mai bine la Zahana 33 si ca data viitoare mancarea va fi mai buna, facuta cu o mana mai sigura si fara compromisuri. M-as bucura sa le pun atunci nota maxima si la mancare, fiindca ii apreciem foarte tare pe cei care fac lucrurile cum trebuie in bucatarie, cu multa munca, nu doar mutand niste semipreparate de pe rafturile supermarketurilor direct in farfuria mea, via un cuptor de microunde. Adica asa cum fac multe restaurante bucurestene, care isi spun “traditionale romanesti”. Daca isi pun ambitia, pot sa-i sufle in ceafa lui Zahanaua Zexe, singurul restaurant cu mancare romaneasca din Bucuresti caruia i-am pus nota maxima la mancare, pana acum. Dar sa vedem daca vor avea atatia clienti care sa mearga atata drum pana acolo nu doar pentru nunti si alte evenimente. Noi le dorim sa aiba succes, mai ales ca dintre toate bucatariile nationale reprezentate in restaurantele bucurestene, cea romaneasca pare sa fie cea mai chinuita si mai contaminata de semipreparate ieftine.