Există o vorbă: „Norocul ți-l faci și singur!”. Și totul pornește de la modul de a privi lucrurile în viață. Dan Cantaragiu, Managing Director al Leadder, ne explică de ce norocul nu este chiar așa de întâmplător precum se crede și că oricine are șansa de a influența, în bine sau în rău, cantitatea de șansă pe care o are la dispoziție.
În urmă cu vreo șase ani, într-un aeroport pe care nu mi-l mai amintesc, am descoperit printr-un noroc o carte pe nume… Factorul Noroc. De fapt, titlul real era „The Luck Factor”, în engleză fiind și, din păcate, ea nu a fost tradusă încă în limba română. Am citit-o cu nesaț, fiind scrisă într-o manieră incitantă și având drept sursă cercetări derulate pe o perioada de opt ani. De ce mi-am amintit acum de ea? Pentru că un amic, răspunzându-mi la întrebarea deja clasică despre cum îi merge în pandemia asta, mi-a declarat zâmbitor: „Am avut noroc să lucrez în singurul domeniu al show business-ului care încă funcționează”. Adică în televiziune.
Ce noroc au câte unii în viață…
Richard Wiseman, autorul cărții, este un psiholog britanic celebru, primul profesor universitar de „Psihologie pe înțelesul oricui” din regat. A descoperit magia la vârstă de 8 ani si la 18 ani dădea reprezentații stradale de iluzionism în Londra. Într-un interviu declara că, atunci când ești artist ambulant, înveți să te adaptezi și să faci schimbări rapide pentru că „uneori îți începi numărul și după cinci minute pur și simplu nu mai ai audiență”. A scris mai multe cărți de succes de psihologie populară, derulează regulat numeroase studii în domeniu și are un canal de YouTube cu peste două milioane de abonați. La noi s-a tradus o singură lucrare, Quirkologia – Știința bizarului, în 2009.
Foarte pe scurt, Wiseman demonstrează că norocul nu este chiar așa de întâmplător precum se crede și că oricine are șansa de a influența, în bine sau în rău, cantitatea de șansă pe care o are la dispoziție. Cartea conține două mari capitole. Primul aruncă o privire de ansamblu asupra impactului adus de noroc în dezvoltarea umanității. Probabil că multă lume știe deja că o serie întreagă de descoperiri importante – penicilina, Velcro, banda adezivă, cuptorul cu microunde, elicea (și lista poate continua pe pagini întregi) au apărut din întâmplare. Tot aici vei afla că norocul sau ghinionul sunt parte din imaginea de sine, căci 64% dintre oameni cred că sunt permanent norocoși sau permanent ghinioniști. Sunt multe alte lucruri interesante, dar pentru mine cu adevărat valoroasă este a doua parte, care prezintă rezultatele amplului studiu concentrat pe oamenii extrem de norocoși sau extrem de ghinioniști.
Mindset: 4 perspective comune ale oamenilor norocoși
În cadrul studiului, autorul descoperă patru mari diferențe între cele două categorii de persoane analizate – cei extrem de norocoși sai extrem de ghinioniști. Iată-le mai jos enunțate foarte succint:
- Oamenii norocoși își creează singuri oportunități. Cum? Se expun mai multor experiențe noi, îmbrățișează mai repede orice schimbare, sunt prietenoși și au rețele mai vaste de prieteni.
- Oamenii norocoși cred în propria lor intuiție. Ei au mai multă încredere în propriile instincte, educându-și de multe ori aceste sentimente cu ajutorul meditației sau reflectării asupra trecutelor experiențe.
- Oamenii norocoși se simt norocoși. Își urmăresc câinește obiectivele, chiar dacă cei din jurul lor abandonează, și au așteptări pozitive (vom vorbi într-un viitor articol despre acest fenomen extraordinar, dovedit științific, care spune că șansa de concretizare a unui anumit scenariu alternativ este direct proporțională cu încrederea în respectivul scenariu!).
- Oamenii norocoși nu sunt blazați și nu dau vina pe soartă. Din contră, văd partea bună în orice nenorocire, învață din ghinioanele anterioare și sunt preocupați să transforme tragedia in strategie.
Cartea este, bineînțeles, mult mai vastă și oferă nenumărate exemple bazate pe fapte reale, precum și statistici sau cifre care susțin cele de mai sus. Nu vreau să vă răpesc plăcerea de a descoperi singuri toate aceste lucruri. Vreau în schimb să vă împărtășesc până la capăt gândul legat de amicul meu din televiziune…
Fă-ți norocul cu mâna ta!
Reflectând asupra vorbelor sale, am înțeles deodată că, de fapt, acest presupus noroc este probabil doar consecința unei vieți conduse de principii asemănătoare celor de mai sus. Căci omul este un personaj care, întreaga sa viață, s-a extras singur din zona de confort. A concurat la Roata Norocului, a intrat în televiziune fără să știe nimic despre asta, a schimbat un job călduț când toată lumea i-a spus că greșește, a inventat formate și emisiuni noi și a câștigat în rating atunci când nimeni nu-i dădea nici o șansă. Cu alte cuvinte, așa cum spune înțelepciunea populară, și-a făcut norocul cu mâna lui!
Și aceasta este și recomandarea pe care v-o fac săptămâna aceasta! Nu așteptați la mâna statului să vă trimită ajutoare – nu că nu sunt bune, dar niciodată nu vor fi suficiente… Nu vă plângeți că ați avut ghinion să lovească pandemia tocmai acum, când urma vreo promovare, mărire de salariu sau contract nou. În schimb, folosiți genul de principii prezentate de cartea noastră sau orice altă abordare pozitivă care să vă mărească șansa de a vă numără printre învingătorii crizei. Din nou, sunt sigur că veți lua decizia corectă, pentru că Cititorii noștri sunt mai deștepți decât ai lor!
Succes în toate și acum și după criză!
Dan Cantaragiu este Managing Director al Leadder, distribuitor de servicii de educație în business dedicate atât companiilor multinaționale, cât și antreprenorilor din România. Compania oferă produse și soluții pentru dezvoltarea abilităților manageriale și de leadership, de negociere, de supervizare și vânzări, managementul timpului, productivitate și multe altele.
Dan este pasionat de dezvoltarea oamenilor, are o bogată experiență managerială și background antreprenorial. Împreună, îți oferim o serie de articole dedicate dezvoltării personale, pe care le vei putea urmări pe Restograf.
Iar dacă vrei să afli mai multe despre compania și serviciile oferite de Leadder, vizitează pagina lor de internet.
Citești și alte articole semnate de Dan Cantaragiu:
