Pe strada Margelelor din Militari am numarat cel putin trei restaurante, dintre care doua mari: La Cave de Bucarest si La Cocosu’ Rosu. E o zona cu multe case vechi, mici, cele mai multe, in urma cu multi ani cred ca a fost aici o mahala a Bucurestiului sau chiar vreo localitate care a fost inghitita intre timp de marele oras. Oricum, are ceva farmec, e prima data cand ajung aici, a fost o surpriza destul de placuta. Strazile sunt curate, multe case sunt renovate si transformate in locuinte moderne. E un amestec pitoresc de blocuri comuniste, cateva blocuri noi, case medii si modeste, dar curate si bine intretinute, case refacute si transformate in adevarate vile, case mici, aproape cocioabe, darapanate. O atmosfera de Alt Bucuresti decat sunt obisnuiti cei din centru si din cartierele bogate, cu mult farmec – vazut din strada, cel putin…

La Cocosu’ Rosu face putin nota discordanta, pentru ca e un adevarat conac, si imi inchipui ce e si acesta vechi, nu pare deloc o constructie noua. Acum, cand am fost acolo, am vazut tot felul de lucrari de renovare, de modernizare si de extindere. Localul e mare, are mai multe sali si coltloane la parter si la etaj, unele largi. Curtea e mare si ea, cu ceva copaci infloriti, se lucreaza de zor la amenajarea unei terase acolo. Au incercat sa pastreze sau sa sugereze o atmosfera antebelica, traditionala, cu lemn, bronz, cateva vitralii la geamuri, mult lemn. Mesele nu sunt inghesuite, ferestrele dau spre curte si spre strada cu case si ceva verdeata, e destul de placut. Bucataria e mare, la vedere, sunt multi bucatari care se agita inauntru.

La Cocosu’ Rosu fac mancare romaneasca, evident, atat taraneasca, traditionala, cat si mai contemporana, urbana, si chiar si ceva paste si pizza. Ei spun ca au si o ferma, pe undeva, si ca aduc produsele din carne de acolo, porci si pui, presupun. Cred ca e adevara, in parte, pentru ca porcul a fost bun, parea proaspat, era moale si bine facut. Ne-au mai dat si niste creier pane, despre care cred ca l-au luat de la supermarket, nu avea niciun gust. Ciorba de fasole a fost buna, varza calita la fel, chiar si carnaciorii si micii. Pacat de deserturi, sunt sigur ca le-au luat de la Carrefour. Iar daca nu le-au luat, si le-au facut ei, atunci mi se pare o prostie sa faci intr-un restaurant cum e La Cocosu’ Rosu un tort care sa semene leit cu unul de la Carrefour…

Preturile sunt destul de mici La Cocosu’ Rosu, daca ar fi sa le cantarim cu cele de la restaurantele cu specific romanesc din centru, dar care iti dau o mancare mai proasta sau chiar cu mult mai proasta decat cea din Militari. Cu mai putin de 100 de lei poti manca bine si bea si un vin destul de bun – asta daca te duce capul sa-i ceri chelnerului si vin, pentru ca pe el nu-l duce capul sa te intrebe. Si, ca veni vorba, serviciul a fost cel mai prost lucru de La Cocosu’ Rosu. De noi s-au ocupat doi chelneri, unul foarte nesuferit, aproape dezgustator, si unul mai tinerel mai digerabil, saritor si binevoitor, insa care nu parea in stare sa faca si altceva decat ii spui in cuvinte foarte clare si putine. Si, oricum, totul e foarte lent La Cocosu’ Rosu, acolo te tin cel putin un ceas si jumatate pentru un pranz. Timpul se scurge altfel in mahalalale Bucurestiului, acolo pare sa nu se grabeasca nimeni, nu e ca inspre centru, unde toti alergam intruna, cu ochii pe ceas.

Clienti am vazut destui La Cocosu’ Rosu, de toate felurile si varstele. Cred ca seara si, mai ales, cand deschid terasa, o buna parte din Militari ajunge aici, si pe buna dreptate. Mancarea e destul de rezonabila La Cocosu’ Rosu, preturile la fel, e mancare cinstita, muncita, nu te simti inselat ca in multe alte locuri. Si cred ca au si multe nunti, cumetrii si alte petreceri din cartier, e un loc potrivit pentru asa ceva.

Cred, deci, ca La Cocosu’ Rosu va merge bine inca multi ani de acum inainte, e un restaurant cu specific romanesc serios si placut. Daca vor regandi putin si serviciul, va fi inca si mai bine. Merita o oprire La Cocosu’ Rosu daca sunteti in zona si vi se face foame, mai ales ca sunt putine restaurante bune in zona, din cate am auzit de la cei care locuiesc acolo si de la cei care lucreaza in marile complexe de birouri moderne din apropiere, care se simt captivi in niste custi aurite fara mancare pe masura in apropiere. Noi le dorim celor de La Cocosu’ Rosu sa faca lucrurile si mai bine, mai ales ca nici nu ar fi greu, dar chiar deloc…

(poza lui Daubiwan de pe www.deviantart.com)