De 1 Mai, tot românul face ce face și nu se poate să nu-i ajungă prin farfurie și o porție de mititeti. Mâncați pe la terase, prin piețe sau făcuți pe grătarul de acasă. Însă dacă vrei să te cinstești cum se cuvine, atunci merită să bați drumul și să încerci cei mai buni mici din București. Noi îți dăm câteva locații, alese pe sprânceană!
(update 2026)
Nativi de prin podișurile Anatoliei, mititeii s-au românizat după ce au început a se face din carne de porc în amestec cu vită. Asta deși, la origini, numai carnea de vită sau oaie lua forma gustoșilor. Singura carne care se concepea în amestecătură era cea de cal, dacă ar fi să-i dăm crezare lui Radu Anton Roman…
Mici, mici, dar cu o poveste mare în spate
Amintiți cu mândrie prin unele cărți de istorie, se spune despre ei că ar fi apărut în București, în cârciuma lui Iordache de pe strada Covaci. Dintr-o greșeală, desigur. Cică bucătarul ar fi rămas fără mațe de oaie pentru cârnați și a pus carnea modelată direct pe grătar. Cârnații fără piele și-au găsit iute loc în meniul cârciumii. Și l-au făcut pe nea Iordache celebru, iar pe gustători, fericiți. Preparatul este un precursor al celebrului mititel de mai târziu, fiind pomenit în scrieri istorice ale secolului al XIX-lea.
Dar cel care avea să-i boteze, în spiritul lui de pamfletar, a fost scriitorul și ziaristul satiric Nicolae T. Orășanu. Nașul „mititeilor“ era un mușteriu fidel al cârciumii lui Iordache și avea darul de a boteza preparatele pe care le găsea în meniu. După el, țuica era „o idee“, apa – „o naturală“, pâinea – „abundență“, iar scobitoarea – „o baionetă“. Ardeiul roșu era „torpilă“, gheața – „cremă de Siberia“, cafeaua turcească – „un taifas“. Și un litru de vin cu o sticlă de borviz (apă minerală) erau „o baterie“.
Mândru de găselnița lui, Iordache ar fi trimis preparatul la Expoziția de la Paris. Trimiși de Iordache împreună cu un taraf de lăutari pentru degustare în Restaurantul Românesc din cadrul expoziției, mititeii au fost un deliciu culinar.
În perioada interbelică circula o glumă care zicea că, pentru aviatorii străini, reperarea Bucureștiului se făcea lesne după fumul care se ridica de la grătare cu mititei. Cam atât de mult se găteau pe vremea aceea mititeii în Capitală. Pe hârtiuțe, cu mâna goală ori cu scobitoarea, ca pe gustări. În toate parcurile și piețele.
Mâncarea sărbătorilor comuniste și a ieșirilor la pădure
În perioada comunistă, micii au devenit mâncarea tradițională a sărbătorilor acelor vremuri (1 Mai, 23 August). Dar și preparatul cel mai des făcut la grătar odată cu venirea vremii calde și ieșirea oamenilor la pădure. Le place focul mic, așa că cei care se pricep la grătar știu că mai întâi frig cefele, apoi puiul și doar la final mititeii.
Se servește, de regulă, cu bere rece, cu pâine și muștar. Pe vremuri se punea și sare lângă ei. Radu Anton Roman zice în cartea sa că orice băutură s-ar servi lângă ei (ca să-i ajute să alunece pe gât în jos) musai să mai fie „și o ciușcă domesticită în oțet de vin, un muștar frecat cu hrean sau un mujdei în care s-au presărat trei tocături de verdeață: mărar, leuștean și pătrunjel“.
Rețeta mititeilor de la Caru’ cu Bere din București
O primă rețetă a mititeilor a fost descoperă într-o scrisoare, trimisă de bucătarul celebrului restaurant Caru’ cu Bere, la 16 iunie 1920. Scrisoarea era adresată soției unui ofițer român, doamna Măriuța Baciu, cunoscută amfitrioană a acelor vremuri. Bucătarul recunoaște în scrisoare că știe secretul preparării mititeilor de la marele Maestru Gastronom Tică Preoteanu, cel pe care el l-a înlocuit la conducerea bucătăriei celebrului restaurant. Și mai spune clar un lucru. „Ei își au originea în Balkan, provenind din Serbia, dar se întâlnesc și în Grecia și Turcia, de unde au fost preluați de bucătăria românească.“
Îndrăgostit de seratele organizate în casa ofițerului, bucătarul dezvăluie secretul rețetei de preparare a mititeilor, rugând adresanții să nu-l dezvăluie mai departe.
Rețeta:
„Se ia cărniță de vacă de la gât, fără a se îndepărta grăsimea și se dă de două ori prin mașină, pentru a se mărunți cât mai bine și cât mai uniform. Dacă va fi carnea prea slabă, se va adăuga ceva seu de vacă sau din lipsa acestuia chiar de oaie, cam la 100 până la 150 de grame pe fiecare kilogram cântărit de carne. Nu se va lua în nici un caz slăninuță, costiță sau carne de porc, care nu fac decât să strice gustul și să ia din minunata savoare a mititeilor. Se fierbe o zeamă din oase de vacă cu măduvă, care se scade bine, din 500 grame de oase la fiece kilogram de carne. Se pregătesc pentru fiecare kilogram de carne mirodenii și condimente după cum urmează: • 8 grame de piper proaspăt pisat mărunt, • 12 grame de cimbru uscat cât mai proaspăt pisat mărunt, • 4 grame de enibahar pisat mărunt,• 2 grame de coriandru pisat mărunt, • 2 grame de chimion turcesc pisat mărunt, • 1 gram de anis stelat pisat mărunt, • 8 grame de bicarbonat de sodiu,• 1 linguriță de zeamă de lămâie, • 1 lingură de untdelemn, • 1 căpățână bună de usturoi aromat și nu din cel iute. La cantități mai mari de cinci kilograme, se va adăuga pentru fiecare alte cinci kilograme de carne, câte o măsură mai mult din mirodeniile pomenite.“
Unde mâncăm cei mai buni mici din București
Caru’ cu Bere
Frumosul restaurant din Centrul Vechi al Bucureștiului impresionează pe oricine îi trece pragul. De la arhitectură, până la meniul tradițional românesc, trecând chiar și prin „meniul“ de muzică. Rețeta de mici de aici se păstrează din 1920, iar micii sunt unși cu mujdei când sunt puși pe grătar. „Se prăjesc pe jar iute de lemne sau cărbune, ungându-se din când în când cu mujdei, așa ca să prindă o crustă rumenă de jur împrejur. Grătargii noștri întorc fiecare mititel doar de trei ori până este prăjit. La prăjit mititeii vor scădea puțin, de unde și denumirea lor, sau cea de mici. Nu se lasă să se pătrundă, ca să nu se usuce sucul care conține savoarea condimentelor. Dacă se prăjesc la foc prea mic, mititeii scad prea tare, se usucă, lapădă tot sucul aromat și devin seci“, mai scria bucătarul de la Car doamnei ofițer Baciu la 1920.
Terasa Obor
N-ai cum să vorbești de mititei și să nu pomenești de celebra terasă din incinta Pieței Obor. Zona s-a mai modernizat odată cu apariția foodcourtului Gust Obor. Și odată cu el, s-a mutat și Terasa Obor. Practic, la câțiva pași mai încolo. Dar și-au păstrat identitatea (o să recunoști culorile, scrisul), iar micii au rămas la fel de buni! Au o zonă dedicată, practic, lângă noul foodcourt. Nu am coordonate, frate, du-te-n orice weekend și ia-te după cea mai lungă coadă de la tarabele din piață. Sau, vorba aviatorilor, ia-te după fumul grătarelor. N-ai cum să n-o nimerești! Intră pe pagina lor de Facebook. Nu, nu găsești detalii de locație, dar au bancuri super caterincoase.
Micoteca Herăstrău
Dacă tot suntem la capitolul mici, hai să vorbim și despre locul care i-a transformat într-o colecție. Micoteca s-a „cuibărit” în Parcul Herăstrău, lângă Grădina Japoneză. Și a venit cu o idee simplă: ce-ar fi să aduni pe același grătar micii cei mai faimoși din România? De la Obor, de la Sandu Cocoșatu’, de Medgidia, de Mangalița, de pe Dealu’ Negru din Dedulești… un lineup pe care nu-l mai găsești adunat în alt loc.
Nu e un loc care încearcă să reinventeze roata. E mai degrabă un restaurant care știe că roata e deja bună, dacă știi de unde s-o iei. Muzică românească, atmosferă de curte, cârnați de Pleșcoi rumeniți cum trebuie și cartofi prăjiți din ăia adevărați, crocanți, nu moi și triști.
Locul e plin în permanență. Nu din întâmplare.
📍Intrarea Arcul de Triumf, Parcul Herastrau, Aleea Michael Jackson 1
Parfum de Grătar
E genul ăla de loc pe care-l simți înainte să-l vezi. După miros. L-au deschis pe Eminescu, aproape de Piața Romană, și s-a prins repede lumea că nu-i doar un nume catchy, ci un loc unde mititeii chiar au parfum — de fum, de grătar încins și de carne bună. E un loc fără fasoane, dar cu grijă la detalii și un vibe super tineresc și cool.
Micul lor e dintr-un mix bine echilibrat de vită și porc, cu condimente care știu exact cât să stea în umbră, fără să eclipseze gustul cărnii, fripți la jar de cărbuni. E grăsan, suculent, are crustă exact cât trebuie și vine fie în varianta clasică, fie „reinventat” — în lipie, cu cartofi prăjiți și muștar. Street food autentic, fără să se complice inutil.
Dar nu se opresc la mici. Au și ceafă, pastramă, cârnați, frigărui — toate făcute pe grătar, plus garnituri de-ți fac cu ochiul: cartofi cu usturoi și parmezan, salată de sfeclă cu hrean, orez cu migdale. Iar dacă vrei să încerci micii și în altă „prezentare”, încearcă sandwich-ul cu mici, înfofoliți în lipie.
La Ciotoianu
Nu-i chiar în mijlocul orașului… de fapt e tocmai pe o străduță din Popești Leordeni. Dar merită să faci drumul până acolo – lucru care se pare că nu deranjează pe nimeni așa tare. Ciotoianu e faimos de câțiva ani. Și mulți spun că lupta pentru supremație se dă între Ciotoianu, Terasa Obor și La Cocoșatu. Carnea e excelentă, ce-i drept. Plus că găsești tot felul de alte cărnuri pentru grătar – ceafă, pastramă, cârnați etc. Micii sunt mari, mari, consistenți, nici prea arși, nici nefăcuți. Ce să mai, sunt buni!
Din martie anul trecut s-a deschis Ciotoianu Grill și în Drumul Taberei 115, lângă intrarea către ștrand. Vești bune deci pentru cei din zonă, care nu mai trebuie să bată drumul până în Popești. Restaurantul arată foarte bine, meniul e chiar foarte generos… ce să mai. Se vede că s-a dezvoltat mult față de ceea ce știam noi că a fost Ciotoianu la început.
📍Popești Leordeni / Drumul Taberei
La Cocoșatu
La o aruncătură de băț de aeroport (pesemne ca să-l nimerească repede și aviatorii), e terasa La Cocoșatu. Din 2019 există două restaurante La Cocoșatu. Primul, cel de lângă aeroport, a fost deschis de Ion Oiță încă din 1993. Și a devenit repede un reper pe harta restaurantelor din București datorită micilor. Al doilea s-a deschis în 2019 în zona Piața 1 Mai-Arcul de Triumf. Paolo Coelho, zice-se că a mâncat aici, Jude Law, dar și soprana Maria Nicolesco. Numele i se trage de la un gratargiu celebru, Sandu Cocoșatu, cocoșat de la cât a stat peste grătare. Care Nea Sandu mai face mici și în altă parte (așteaptă puțin că-ți spunem și despre asta).
Terasa Marius
Știi cârciumile alea de cartier pe care nu ai pune mare preț la prima vedere, dar se dovedesc adevărate hidden gems? Nu că ar fi ei vecinii mei (cât de cât), dar chiar merită o recomandare spusă așa, cu toată gura. Terasa Marius e în Pantelimon (în partea vecină cu Șos. Iancului) și nu te aștepți să dai acolo peste un loc care să concureze cu legendele capitalei, dar ghici ce? Exact asta se întâmplă.
O terasă de cartier — cu mese simple și forfotă cât cuprinde. Dar ce iese de pe grătar e treabă serioasă. Micii sunt rumeniți cum trebuie, cu crustă crocantă și miez suculent. Au gust de carne adevărată, fără brizbrizuri, și vin la preț cinstit. Ți-i servesc rapid, cu muștar și pâine proaspătă. Iar pe lângă mici, mai găsești o mulțime de bunătăți – ceafă, pastramă, frigărui, pește (chiar și scrumbie, când e sezonul), mâncare gătită… totul e foarte proaspăt mereu, iar porțiile sunt mari și mîncarea excelentă!
E genul de loc despre care nu știi dacă să le zici tuturor sau să-l păstrezi secret. Dar na, cum micii buni nu se țin ascunși, merită trecut pe listă — chiar în top cei mai buni mici din București.
La Gil
E chiar lângă Cocoșatu. Și se bucură de o faimă la fel de mare. A trecut pe la ei chiar și Anthony Bourdain, care efectiv a fost cucerit de micii proaspeți, la grătar. Aici însă găsești o terasă mai mare, mai aranjată, se organizează evenimente etc. Dar tot micii sunt cei de la care își trage renumele și succesul – fie că oamenii vin și-i mănâncă direct acolo, fie că îi iau la pachet sau îi comandă acasă.
La Tăticu
La final, am mai avea o recomandare… dacă vrei să mănânci mici făcuți de Nea Sandu Cocoșatu (de la care își trage numele restaurantul de care vorbeam la început), treci prin Dămăroaia. Nea Sandu e o legendă, master chef-ul tuturor timpurilor la secțiunea „mici”. Multă lume consideră că el face cei mai buni mici din București. Deși are 73 de ani, nu s-a lăsat de meserie, așa că încă îl mai găsești pe lângă grătar în str. Coralilor 23, La Tăticu, o cârciumă de cartier unde mănânci foarte bine.
Invitat la un moment dat la Chefi la Cuțite, nea’ Sandu a dezvăluit secretul micilor săi. Sunt numai din carne de vită și de porc, iar amestecul trebuie să stea la macerat 48 de ore. Importante sunt și condimentele, modul de preparare. Iar la final micii trebuie să fie rumeni și zemoși. Dacă sar pe grătar, sunt gata în proporție de 80%, zice el.
Trece pe listă și:
- Băcănia Veche Romană. De obicei, de 1 Mai ne invită la picnic în „grădina secretă”, cum îi spun ei (fără să greșească) terasei din Dacia 25. Petrecerea se lasă cu tot felul de bunătăți (inclusiv burgeri, cârnați, preparate la cuptor și deserturi). Dar vedetele sunt, evident, micii. Savuroși, grăsuți, cu textură fermă, micii de Mangaliță sunt serviți cu cartofi rumeniți și muștar de „Doamne-ferește”. Și sunt excelenți!
- Terasa Florilor e locul ăla super prietenos și relaxat, cu zero fiță și atmosfera aceea de terasă de cartier. Dar tocmai asta i-a făcut cunoscuți. Zero fițe, mâncare bună, weekenduri cu muzică bună (au concerte de jazz, rock, au și karoke…). În fine. Ideea e că fac și grătar bun. Și mici la fel – au chiar și „mici la găleată”.
- Bodega La Mahala. Str. Covaci 8, în Centrul Vechi. E o cârciumă mică, fără fasoane, cu romanțe în fundal, vin de casă și bere la butoi. Mici, sarmale, saramură… tot ce trebuie, nimic în plus. Atmosfera e de mahala veche bucureșteană, ceea ce, în contextul ăsta, e cel mai bun compliment posibil.
- In Mici We Trust a câștigat locul întâi la Festivalul Micul de Aur în 2023. Au terasă în curtea Romexpo, lângă Pavilionul Central, dar îi găsești și pe aplicațiile de livrări. Și la ei am văzut Mici Bucket (cu 30 de mici), dar și MicBurger dacă vrei să încerci mititeii și în alte „combinații”. Să știi că au și alte cărnuri la grătar, în caz că vrei meniul complet.
- Zexe Zahana. Au rețeta proprie de mici, cu amestecul de carne ținut la odihnă două zile. Restaurant de bucătărie românească boierească, fețe de masă albe, meniu cu rarități. Micii nu sunt vedetele principale aici, dar tocmai de-aia merită menționați: când îi faci cu aceeași seriozitate cu care faci restul meniului, iese altceva.
- La Mama e unul dintre cele mai vechi restaurante românești din București, cu mai multe locații în oraș (de la Barbu Văcărescu la Delea Veche și Muzeul Țăranului). Micii sunt pe meniu alături de sarmale, ciorbă de burtă și tot ce știi că ar trebui să fie. Dacă ești cu cineva care vrea să bifeze mâncare românească clasică dintr-un loc decent, fără să bați tot orașul, La Mama e răspunsul la întrebarea aia.
- Plus: Popasul cu Mici (de la Morarilor), La Nea Mitică (din Băneasa, aproape de ZOO), Grătar Obor (de la Lizeanu), La Mici (pe Basarabia și pe Pache).
Locuri unde mănânci mititei gustoși mai sunt o mulțime. Dar cam așa ar arăta selecțiile noastre. Un mic avertisment, însă. Dacă vrei să treci pe la ei fix de 1 Mai, înarmează-te zdravăn cu răbdare, că sunt cozi mai ceva ca pe vremuri!
Dacă n-ai răbdare și decizi să ieși la iarbă verde cu prietenii și să vă faceți singuri grătarul, atunci aruncă un ochi aici să vezi în ce loc ați putea merge (în și lângă București).
