De 1 Mai, tot românul face ce face și nu se poate să nu-i ajungă prin farfurie și o porție de mititeti. Mâncați pe la terase, prin piețe sau făcuți pe grătarul de acasă. Însă dacă vrei să te cinstești cum se cuvine, atunci merită să bați drumul și să încerci cei mai buni mici din București. Noi îți dăm câteva locații, alese pe sprânceană!
Nativi de prin podișurile Anatoliei, mititeii s-au românizat după ce au început a se face din carne de porc în amestec cu vită. Asta deși, la origini, numai carnea de vită sau oaie lua forma gustoșilor. Singura carne care se concepea în amestecătură era cea de cal, dacă ar fi să-i dăm crezare lui Radu Anton Roman…
Mici, mici, dar cu o poveste mare în spate
Amintiți cu mândrie prin unele cărți de istorie, se spune despre ei că ar fi apărut în București, în cârciuma lui Iordache de pe strada Covaci. Dintr-o greșeală, desigur. Cică bucătarul ar fi rămas fără mațe de oaie pentru cârnați și a pus carnea modelată direct pe grătar. Cârnații fără piele și-au găsit iute loc în meniul cârciumii. Și l-au făcut pe nea Iordache celebru, iar pe gustători, fericiți. Preparatul este un precursor al celebrului mititel de mai târziu, fiind pomenit în scrieri istorice ale secolului al XIX-lea.
Dar cel care avea să-i boteze, în spiritul lui de pamfletar, a fost scriitorul și ziaristul satiric Nicolae T. Orășanu. Nașul „mititeilor“ era un mușteriu fidel al cârciumii lui Iordache și avea darul de a boteza preparatele pe care le găsea în meniu. După el, țuica era „o idee“, apa – „o naturală“, pâinea – „abundență“, iar scobitoarea – „o baionetă“. Ardeiul roșu era „torpilă“, gheața – „cremă de Siberia“, cafeaua turcească – „un taifas“. Și un litru de vin cu o sticlă de borviz (apă minerală) erau „o baterie“.
Mândru de găselnița lui, Iordache ar fi trimis preparatul la Expoziția de la Paris. Trimiși de Iordache împreună cu un taraf de lăutari pentru degustare în Restaurantul Românesc din cadrul expoziției, mititeii au fost un deliciu culinar.
În perioada interbelică circula o glumă care zicea că, pentru aviatorii străini, reperarea Bucureștiului se făcea lesne după fumul care se ridica de la grătare cu mititei. Cam atât de mult se găteau pe vremea aceea mititeii în Capitală. Pe hârtiuțe, cu mâna goală ori cu scobitoarea, ca pe gustări. În toate parcurile și piețele.
Rețeta mititeilor de la Caru’ cu Bere din București
O primă rețetă a mititeilor a fost descoperă într-o scrisoare, trimisă de bucătarul celebrului restaurant Caru’ cu Bere, la 16 iunie 1920. Scrisoarea era adresată soției unui ofițer român, doamna Măriuța Baciu, cunoscută amfitrioană a acelor vremuri. Bucătarul recunoaște în scrisoare că știe secretul preparării mititeilor de la marele Maestru Gastronom Tică Preoteanu, cel pe care el l-a înlocuit la conducerea bucătăriei celebrului restaurant. Și mai spune clar un lucru. „Ei își au originea în Balkan, provenind din Serbia, dar se întâlnesc și în Grecia și Turcia, de unde au fost preluați de bucătăria românească.“
Îndrăgostit de seratele organizate în casa ofițerului, bucătarul dezvăluie secretul rețetei de preparare a mititeilor, rugând adresanții să nu-l dezvăluie mai departe.
Rețeta:
„Se ia cărniță de vacă de la gât, fără a se îndepărta grăsimea și se dă de două ori prin mașină, pentru a se mărunți cât mai bine și cât mai uniform. Dacă va fi carnea prea slabă, se va adăuga ceva seu de vacă sau din lipsa acestuia chiar de oaie, cam la 100 până la 150 de grame pe fiecare kilogram cântărit de carne. Nu se va lua în nici un caz slăninuță, costiță sau carne de porc, care nu fac decât să strice gustul și să ia din minunata savoare a mititeilor. Se fierbe o zeamă din oase de vacă cu măduvă, care se scade bine, din 500 grame de oase la fiece kilogram de carne. Se pregătesc pentru fiecare kilogram de carne mirodenii și condimente după cum urmează: • 8 grame de piper proaspăt pisat mărunt, • 12 grame de cimbru uscat cât mai proaspăt pisat mărunt, • 4 grame de enibahar pisat mărunt,• 2 grame de coriandru pisat mărunt, • 2 grame de chimion turcesc pisat mărunt, • 1 gram de anis stelat pisat mărunt, • 8 grame de bicarbonat de sodiu,• 1 linguriță de zeamă de lămâie, • 1 lingură de untdelemn, • 1 căpățână bună de usturoi aromat și nu din cel iute. La cantități mai mari de cinci kilograme, se va adăuga pentru fiecare alte cinci kilograme de carne, câte o măsură mai mult din mirodeniile pomenite.“
Mâncarea sărbătorilor comuniste și a ieșirilor la pădure
În perioada comunistă, micii au devenit mâncarea tradițională a sărbătorilor acelor vremuri (1 Mai, 23 August). Dar și preparatul cel mai des făcut la grătar odată cu venirea vremii calde și ieșirea oamenilor la pădure. Le place focul mic, așa că cei care se pricep la grătar știu că mai întâi frig cefele, apoi puiul și doar la final mititeii.
Se servește, de regulă, cu bere rece, cu pâine și muștar. Pe vremuri se punea și sare lângă ei. Radu Anton Roman zice în cartea sa că orice băutură s-ar servi lângă ei (ca să-i ajute să alunece pe gât în jos) musai să mai fie „și o ciușcă domesticită în oțet de vin, un muștar frecat cu hrean sau un mujdei în care s-au presărat trei tocături de verdeață: mărar, leuștean și pătrunjel“.
Top 5 locuri cu cei mai buni mici din București
La Terasa Obor
N-ai cum să vorbești de mititei și să nu pomenești de celebra terasă din incinta Pieței Obor. Mai exact cea dintre noua hală a pieței și hala veche, de carne. Nu am coordonate, frate, du-te-n orice weekend și ia-te după cea mai lungă coadă de la tarabele din piață. Sau, vorba aviatorilor, ia-te după fumul grătarelor. N-ai cum să n-o nimerești! Intră pe pagina lor de Facebook. Nu, nu găsești detalii de locație, dar au bancuri super caterincoase.
La Cocoșatu
La o aruncătură de băț de aeroport (pesemne ca să-l nimerească repede și aviatorii), e terasa La Cocoșatu. Din 2019 există două restaurante La Cocoșatu. Primul, cel de lângă aeroport, a fost deschis de Ion Oiță încă din 1993. Și a devenit repede un reper pe harta restaurantelor din București datorită micilor. Al doilea s-a deschis în 2019 în zona Piața 1 Mai-Arcul de Triumf. Paolo Coelho, zice-se că a mâncat aici, Jude Law, dar și soprana Maria Nicolesco. Numele i se trage de la un gratargiu celebru, Sandu Cocoșatu, cocoșat de la cât a stat peste grătare. Care Nea Sandu mai face mici și în altă parte (așteaptă puțin că-ți spunem și despre asta).
La Caru’ cu Bere
Frumosul restaurant din Centrul Vechi al Bucureștiului impresionează pe oricine îi trece pragul. De la arhitectură, până la meniul tradițional românesc, trecând chiar și prin „meniul“ de muzică. Rețeta de mici de aici se păstrează din 1920, iar micii sunt unși cu mujdei când sunt puși pe grătar. „Se prăjesc pe jar iute de lemne sau cărbune, ungându-se din când în când cu mujdei, așa ca sa prindă o crusta rumenă de jur împrejur. Gratargii noștri întorc fiecare mititel doar de trei ori până este prăjit. La prăjit mititeii vor scădea puțin, de unde și denumirea lor, sau cea de mici. Nu se lasă să se pătrundă, ca să nu se usuce sucul care conține savoarea condimentelor. Dacă se prăjesc la foc prea mic, mititeii scad prea tare, se usucă, lapădă tot sucul aromat și devin seci“, mai scria bucătarul de la Car doamnei ofițer Baciu la 1920.
La Ciotoianu
Nu-i chiar în mijlocul orașului… de fapt e tocmai pe o străduță din Popești Leordeni. Dar merită să faci drumul până acolo – lucru care se pare că nu deranjează pe nimeni așa tare. Ciotoianu e faimos de câțiva ani. Și mulți spun că lupta pentru supremație se dă între Ciotoianu, Terasa Obor și La Cocoșatu. Carnea e excelentă, ce-i drept. Plus că găsești tot felul de alte cărnuri pentru grătar – ceafă, pastramă, cârnați etc. Micii sunt mari, mari, consistenți, nici prea arși, nici nefăcuți. Ce să mai, sunt buni!
Din 1 martie s-a deschis Ciotoianu Grill și în Drumul Taberei 115, lângă intrarea către ștrand. Vești bune deci pentru cei din zonă, care nu mai trebuie să bată drumul până în Popești. Restaurantul arată foarte bine, meniul e chiar foarte generos… ce să mai. Se vede că s-a dezvoltat mult față de ceea ce știam noi că a fost Ciotoianu la început.
La Gil
E chiar lângă Cocoșatu. Și se bucură de o faimă la fel de mare. A trecut pe la ei chiar și Anthony Bourdain, care efectiv a fost cucerit de micii proaspeți, la grătar. Aici însă găsești o terasă mai mare, mai aranjată, se organizează evenimente etc. Dar tot micii sunt cei de la care își trage renumele și succesul – fie că oamenii vin și-i mănâncă direct acolo, fie că îi iau la pachet sau îi comandă acasă.
Recomandare bonus: La Tăticu
La final, am mai avea o recomandare… dacă vrei să mănânci mici făcuți de Nea Sandu Cocoșatu (de la care își trage numele restaurantul de care vorbeam la început), treci prin Dămăroaia. Nea Sandu e o legendă, master chef-ul tuturor timpurilor la secțiunea „mici”. Multă lume consideră că el face cei mai buni mici din București. Deși are 73 de ani, nu s-a lăsat de meserie, așa că încă îl mai găsești pe lângă grătar în str. Coralilor 23, La Tăticu.
Invitat la Chefi la Cuțite, nea’ Sandu a dezvăluit secretul micilor săi. Sunt numai din carne de vită și de porc, iar amestecul trebuie săstea la macerat 48 de ore. Importante sunt și condimentele, modul de preparare. Iar la final micii trebuie să fie rumeni și zemoși. Dacă sar pe grătar, sunt gata în proporție de 80%, zice el.
Locuri unde mănânci mititei gustoși mai sunt o mulțime. Dar cam așa ar arăta topul cu cei mai buni mici din București. Un mic avertisment, însă. Dacă vrei să treci pe la ei fix de 1 Mai, înarmează-te zdravăn cu răbdare, că sunt cozi mai ceva ca pe vremuri!
Dacă n-ai răbdare și decizi să ieși la iarbă verde cu prietenii și să vă faceți singuri grătarul, atunci aruncă un ochi aici să vezi în ce loc ați putea merge (în și lângă București).
