Se mananca prost la restaurantul Casa Mihalache. Nimic din ce am luat aici nu am mancat pana la capat, toate au ramas in farfurie, pana si papanasii. Ce-o fi in mintea bucatarului sef? Dar in cea a patronului care il tine acolo?

Casa Mihalache e un restaurant mic, pe Ion Mihalache, de unde isi trage si numele, presupun. E intre Doctor Felix si Monetariei, aproape de Piata Victoriei, asadar, un loc plin cu oameni bine platiti care isi cauta de mancare la pranz. Inainte se chemau La Tortilla si era un fel de fast-food mexican, cam provincial si cu pretentii reduse, din cate imi aduc aminte. Sunt aceiasi patroni, au schimbat numele din La Tortilla in Casa Mihalache in toamna lui 2013 si l-au facut acum jumatate romanesc, jumatate mexican! Despre meniu vorbesc, pentru ca ambianta si decorurile sunt traditionale romanesti.

Casa e mica, fara etaj, iar alaturi au o terasa acoperita, cu ferestre doar pe latura dinspre strada, unde au usa. Nu se intra acolo direct din restaurant, trebuie sa iesi mai intai din casa si sa intri din nou pe terasa. Amenajarea e rustica, cu trimiteri populare si populiste. Ar parea foarte potrivita daca in farfuriile si canile de lut ar fi mancare traditionala romaneasca adevarata, insa nu e cazul. Nu am luat mancare mexicana, asa ca tot ce scriu aici e doar despre partea romaneasca a Casei Mihalache. Nimic nu a fost bun, dupa cum am spus: ciorba de cocos a fost asa si asa, inecata in ulei, nu am avut rabdare sa-l dau deoparte; apoi o “gustare traditionala romaneasca”, adica zacusca ieftina, slanina si telemea tare, uscata si foarte sarata, din cea mai ieftina de la supermarket, fasole baututa insipida; apoi niste mici de oaie fara nici un gust, in afara de cel al arsurii care se vede si din poze, si o varza calita prost facuta; sarmalutele foarte moi, ca o pasta mai groasa, nu erau deloc bune la gust, au ramas acolo. Mi-am zis ca macar o sa ma indop si o sa ma satur cu papanasi, daca nu am avut noroc cu restul mancarii, insa si acestia au fost cam ciudati, inca de la culoarea pamantie.

Preturile nu sunt mari la Casa Mihalache, daca te uiti doar la numere, insa la sfarsitul mesei iti spui ca mai bine te lipsesti de o asemenea “economie”, pentru ca te duci in alta parte ca sa iti revina stima de sine si te costa mai mult, pana la urma, cu totul.

Nu am vazut clienti, insa eu m-am dus devreme, nu e de mirare. S-ar putea sa se duca niste oameni la Casa Mihalache pentru ca au un taraf care sper ca reuseste sa le distraga atentia de la continutul farfuriilor. Cred ca vin saptamanal, pentru ca tot insista chelnerul sa ii aduca in discutie, ca argument decisiv, din cate mi-am dat seama.

Si, fiindca am ajuns la chelner, acesta mi s-a parut singurul lucru bun de la Casa Mihalache. Nu din primele clipe, fiindca era stangaci, nesigur pe el, nemester la vorba si la gesturi. Insa era saritor, sincer si foarte necajit cand isi dadea seama ca nu pot sa mananc mai nimic din ce imi da. Daca as fi avut o punga la mine as fi pus mancarea in geanta, ca sa nu o mai vada in farfurie si sa nu il fac sa se simta prost.

Eu cred ca problema celor de la Casa Mihalache e bucatarul, pentru ca se poate face mancare bunicica si cu produsele de la supermarket, daca te straduiesti si iti pui mintea la contributie. In fond, aproape tote gospodinele bucurestene tot de acolo isi fac cumparaturile, insa nu le iese de pe aragaz ceea ce am vazut la Casa Mihalache. Daca ar face o rocada si le-ar pune pe fetele din taraf sa gateasca, iar pe domnul Iordachescu la microfon, sunt convins ca ar iesi un lucru mai bun.