Eu nu tin minte sa fi auzit pe cineva spunand despre un restaurant: « Uite, bai, aicea se manca prost inainte, dar ai observat ca mancarea a devenit din ce in ce mai buna in ultima vreme ? ». Insa, intors pe dos, poti auzi aproape in fiecare zi, si asta de la tot felul de oameni: si de la cei care par sa stie bine despre ce vorbesc, si de la cei care o spun cu o obida funciara, pentru care, oricum, « nimic nu mai e ca inainte » (subintelegandu-se ca inspre mai rau, evident). Sigur, e greu de crezut ca orice restaurant are cea mai buna mancare doar in primele luni de la deschidere, dupa care, inevitabil, incepe sa se prosteasca pana devine total nefrecventabil si trebuie sa-si schimbe si numele daca vrea sa mai schimbe ceva, sau isi da obstescul faliment. Probabil ca aici intra in joc si niste mecanisme psihologice subconstiente, pe care doar specialistii stiu sa le explice asa cum se cuvine.
Asa si cu trattoriile (nu e in DOOM nici macar la singular; totusi…) acestea cu trimiteri la lumea fotbalului. Prima data am fost la cea din Piata Amzei, cu foarte multi ani in urma, la scurt timp dupa ce s-a deschis. Tin minte ca mancarea mi s-a parut foarte buna, si acum imi aduc aminte de ea. Nu am mancat de multe ori acolo pentru ca era greu sa gasesti un loc liber. Nu-mi placea sa stau in picioare la usa si cate o jumatate de ceas, pana se elibera un loc, asa cum faceau atatia. Nici macar pentru o mancare buna. Asa ca m-am bucurat cand am vazut ca s-a deschis un nou Il Calcio, pe Calea Floreasca, vizavi de Spring Time. Meniul era identic cu cel din Amzei, asa ca am cerut ce stiam ca mi-a placut foarte mult dincolo, cu cativa ani in urma. Am fost profund surprins sa constat ca nu mai recunoasteam nimic din gusturile pe care inca le tineam minte. Am mai fost de cateva ori la ei ca sa vad daca nu cumva a fost un « accident », insa a fost la fel, ca sa nu spun ca si mai rau. Nu m-am mai dus de atunci la acel Il Calcio, insa am intrat intr-o zi la cel (cea ?) de langa Atheneu, unde era faimosul restaurant Cina in alte vremuri. A fost o mancare banala, nici macar ca aceea din Floreasca. Aseara am fost din nou (pentru ca era in drum) si mancarea mi s-a parut chiar proasta de aceasta data. M-am straduit sa termin ce era in farfurie doar ca sa nu trebuiasca sa ma duc in alta parte sa mananc, pentru ca era tarziu.
Afacarea cu Trattoriile Il Calcio a mers foarte bine, asa ca omu’ (un fotbalist, din cate am auzit) a decis sa o multiplice. Cred ca are opt sau noua astfel de restaurante in Bucuresti, in acest moment. Insa ambitia lui a mers si mai departe si a bagat foarte multi bani intr-un « Ristorante Il Calcio » – numit astfel ca sa arate ca e altceva decat « trattoriile ». Renovarea mandrei vile de pe strada Clucerului (lipita de Piccolo Mondo, restaurantul libanez) a durat foarte mult, s-a lucrat cu grija si s-au folosit materiale scumpe, din cate am vazut. Terasa (gradina acoperita) cred ca e facuta de catre alt arhitect, e o diferenta vizibila intre stilul ieftin si grabit al acesteia si restul casei. Sau poate ca fotbalistul a fost obligat sa faca ceva economii neprevazute?
Am fost de mai multe ori la Ristorante Il Calcio; prima data la putin timp de la deschidere. Nu pentru ca am mancat ceva pentru care as fi vrut sa revin, ci pentru ca e aproape de mine. Intentia de restaurant sofisticat, de a se pozitiona direct in partea cea mai de sus a topului localurilor bucurestene era evidenta. Insa omu’ s-a repliat repede cand a vazut ca nu tine, si cred ca foarte bine a facut. Fie ca si-a dat seama ca nu e chiar atat de simplu pe cat parea la inceput, fie ca a facut o alta alegere intre orgoliul de a avea un restaurant de lux si a scoate bani din buzunar, pe de o parte, si intre a avea unul mai putin glorios dar care iti aduce bani buni la sfarsit de luna, pe de alta, fie din motive numai de el stiute, a decis sa faca un « downgrade ». A pus un meniu italienesc obisnuit (adica si gigantic, printre altele), a mai redus preturile si l-a facut tot un fel de trattoria, dar intr-o casa mai scumpa si mai frumoasa decat era cazul. Cel putin acesta pare sa fie « conceptul » terasei, nu stiu daca vor reveni la cel initial cand lumea va intra inauntru din cauza frigului, acolo unde aranjamentul arata cu totul altfel.
Mancarea e destul de buna la Ristorante, desi inca nu am gasit vreun fel despre care sa-mi aduc aminte si pe care sa-l recomand cuiva care ma intreaba unde sa mearga ca sa manance ceva deosebit. S-ar putea ca unor clienti care sa merite atentia lor (am vazut ceva politicieni, multi fotbalisti, am auzit ca si Basescu trece pe acolo) sa le faca alte feluri de mancare, cu toate ca mi-e greu sa cred ca cheful lor (de bucatar vorbesc) poate face cu mult mai mult decat mi-a pus mie in farfurie. Preturile sunt cele asteptate. Cu 100 – 150 de lei poti avea un pranz complet, cu un vin bun sau cu altceva de baut.
Patronul Il Calcio-ului pare sa fie un om foarte pragmatic si realist. E evident ca vrea sa-si umfle cat se poate de mult afacerea si sa scoata multi bani din asta. Sper doar sa nu faca si el ca in bancul acela care spune ca suma totala a inteligentei e constanta in lume, insa populatia e in continua crestere. Inca face bine fata concurentei, insa nu-l vad prea bine daca nu mai inoveaza din cand in cand.
