De cativa ani se tine in Herastrau un Festival Turcesc, in principal cu de-ale gurii, la care am vrut de mult sa merg, atras de conceptul extrem de interesant de street food, o religie in Orient.
Ma dau in vant dupa bucataria turceasca si o cunosc un pic, mai ales ca cea romaneasca s-a inspirat destul de mult de aici. A imprumutat multe si, as zice eu, chiar le-a imbunatatit. Exemplu, sarmalele si micii, preparate mult mai gustoase facute de romani.
Desi am inceput sa inspectez tarabele destul de entuziast, inainte sa se porneasca focurile, m-am dezumflat cand a sosit ora mesei si am incercat preparatele. Imi puneam deja intrebari cand am vazut chiflele descarcate din masini. O chifla proaspata si buna face cat jumate de sandwich, iar acestea pareau trecute bine. Sis kebab-ul a fost primul incercat. Am luat un mix de vita si oaie, tocata, coapta pe sabie. Am luat si cu bucati de vita. Au fost OK, desi extrem de subtiri la gramaj, maximum 250 de grame, si credeti-ma ca ma pricep la gramaje. 15 lei, 250 de grame, cu tot cu lipie, ceapa si varza din belsug. Dar prospetimea carnii a contat mai mult.
Deci, niste turci care-ti prepara o mancare scumpa, imbracati in tricouri de acum cativa ani, cu “Prigoana face curatenie”. Degeaba au manusi! De ce sa-ti pui manusi daca sunt in permananta murdare, iar noi oricum stim ca nu au acolo apa curenta? Dar asa e la street food.
M-am deplasat la o taraba cu o tigaie uriasa, in care se intamplau lucruri interesante, nemaivazute de mine. Kavurma. Pe margine erau niste calupuri de carne congelata, care se dezghetau lent, apoi carnea era adusa in mijloc, unde se prajea, si scoasa in exterior, pe marginea opusa, de unde se baga in chifle,10 lei, sau in lipii, 15 lei. Se mai adauga doar ceapa si boia iute, dar si doua felii de rosii, verzi, cotoroase si lemnoase, puse parca in dusmanie. Desi nu-mi surade ideea de a gati ceva care tocmai se decongeleaza fortat, nu a fost chiar rea la gust, poate un pic nesarata si cu exces de chimion. Tot asa, vreo 250 de grame, 15 lei.
Nu puteam sa nu inecerc si celebra shaorma, prezenta in 3 locuri, peste tot cu carne congelata. Am fost extrem de dezamagit ca nu era niciuna facuta din carne proaspata, dar asa e in afaceri, oamenii vor sa castige, nu doar sa se laude pe Facebook, cum fac eu cu carnea mea proaspata. Abia dupa ce am platit 17 lei pentru o shaorma de vita am realizat ce urma a mi se servi. Prea tarziu pentru a mai cere banii inapoi. Carne mea de vita era cam usacata, dar cea de pui se taia aproape nefacuta, ceea ce era chiar mai rau. Am asistat la un spectacol grotesc de shaormarit, cu cartofi congelati, prajiti excesiv, pana devin vreascuri, cu ketchup si maioneza din tub, ceapa, doua rosii si o varza trista. Nu s-a putut manca. Nu avea mai mult de 300-350 de grame.
In sfarsit, ca sa ma satur, pentru ca nu reusisem inca, dupa ce am evitat gratarul cu peste, singurul fara niciun client, mi-am luat niste mici turcesti, mici-mici, 5 bucatele, intr-o chifla, cu mustar, ceapa, boia si nelipsita varza. O chifla atat de ingrozitoare incat am ales micii cu mana si i-am mancat goi. Slabuti, fara bicarbonat, fara sare, fara usturoi. Proaspeti, dar nu ii bat pe ai nostri!
Deja nu mai eram dezamagit, ci chiar iritat. Ma simteam inselat, teama mea suprema cand incerc un restaurant nou. Pe langa faptul ca gatesc mult, unul dintre motivele pentru care nu prea iau masa in oras e frica de a nu fi inselat, mai ales ca nu sunt defel prea gros la portofel.
Am hotarat sa nu mai iau nimic, desi ravnisem initial si la minunatele lor dulciuri si la o cafea turceasca, ba chiar si la un ibric minunat de al lor. M-am strecurat nervos spre casa, prin multimea mai mult gura-casca, decat gura-plina, si vedeam pe margine oameni civlilizati mancand produse turcesti, si parca imi pareau la fel de nemultumiti ca mine.
Streetfood-ul romanesc e groaznic, afara de ccteva celebre gratare cu mici si, de ce nu, chiar cateva shoarmarii rasarite, dar nu ma asteptam ca taman turcii sa faca de ras acest concept, foarte sincer, ieftin, simplu si gustos in tot Orientul!
