Oana Titica scrie pentru revista Good Food si este si autoarea blogului chicineta.ro. In jobul de zi cu zi cauta cele mai bune mancaruri, idei noi de retete si, practic, degusta tot ce-i pica-n farfurie ca sa stie apoi sa faca recomandari pe baza experientei. Cand nu e in cautare de good food la serviciu, o face si pentru blogul ei, dar tot aici este si spatiul in care isi da frau liber cuvintelor. Nu se sfieste sa vorbeasca fara perdea despre tot felul de trenduri pe care le considera stupide, nu sta pe ganduri cand vrea sa spuna cititoarelor ei cum si de ce trebuie sa se iubeasca, spune pe sleau parerea ei despre o alimentatie sanatoasa si despre sarbatori in familie.
Blogul ei e o mina de aur pentru iubitorii de mancare, calatorii, dar si analize la rece in stilul lui Caragiale despre ce inseamna societatea in care traim cu accent pe mancare, stil de viata echilibrat si viata buna. Pe Oana am vrut si noi s-o intrebam mai multe despre mituri, nutritionisti, mancare buna si peisjaul restaurantelor din Bucuresti. Raspunsurile ei sincere si directe le puteti citi mai jos:
Restograf: Stiu ca ai descoperit pasiunea pentru mancarea buna si pentru gatit dintr-o intamplare in vremea in care “specialitatea” ta era omleta. Cum ai ajuns sa lucrezi pentru GoodFood?
Oana Titica: Am inceput sa gatesc acum vreo 5 ani, pe vremea cand lucram in fashion. Aveam un moment de minidepresie. Prima reteta pe care am facut-o vreodata a fost dintr-un Good Food. Mi-am dat seama in scurt timp ca asta vreau sa fac cu viata mea, sa lucrez intr-un loc care sa aiba legatura cu mancarea, asa ca i-am scris Cristinei Mazilu, redactorul-sef, ca vreau sa ma angajez la revista. Doi ani mai tarziu a aparut un job opening la Good Food, Mazilu m-a chemat, iar eu am lasat totul balta si m-am angajat.
Restograf: Pare foarte cool jobul asta si ai mai scris pe blogul tau ca esti una dintre persoanele alea norocoase pentru care work = pleasure. Cum arata o saptamana de lucru la tine?
Oana Tititca: Niciodata la fel. In unele zile scriu acasa, din varful canapelei, in timp ce mananc unt de arahide cu dulceata, in altele mancam prajituri in redactie, uneori sunt “plecata in interes de serviciu” – adică mananc pana explodez prin alte oraşe – iar cand sunt in Bucuresti incerc sa mananc in cat mai multe locuri din oras. Imi place sa numesc asta “documentare”.
Restograf: Stiu ca ai discutat cu diversi nutritionisti si specialisti despre ce inseamna un stil de viata sanatos si o alimentatie echilibrata. Si mai stiu si ca ai o parere bine formata despre aceste aspecte. Poti sa faci un rezumat despre ce inseamna alimentatie sanatoasa pentru tine?
Oana Titica: Echilibrul e definitia mea. Oricat de nespectaculos ar suna conceptul, n-are sens sa nu mananci un anumit aliment doar pentru ca ai citit pe internet ca ingrasa sau “nu e sanatos”. Daca intrebi pe oricine de pe strada de ce cartoful, de exemplu, nu e sanatos, o sa vezi cate raspunsuri inteligente o sa primesti. Majoritatea o sa iti spuna ca EVIDENT CA NU E BINE SA MANANCI CARTOFI, dar nimeni n-o sa stie exact DE CE, din punct de vedere medical. Ne-am obisnuit sa luam drept corecte orice informatii ne convin de pe net, fara sa ne rezervam timp sa vedem ce e in spatele lor. Eu o sa am intotdeauna incredere in medicii buni. N-au invatat atatia ani ca sa venim noi sa le zicem ca vrem sa mancam alimente-minune. Daca as fi medic specialist in nutritie in ziua de azi, m-as lua probabil cu mainile de par in fiecare dimineata in care as deschide internetul.
(As vrea, de asemenea, sa mentionez ca toti cartofii sunt foarte buni si ca nu patesti nimic daca ii consumi cu moderatie.)
Restograf: Ce ti-ar placea sa gasesti prin orasul asta la capitolul “eating out” si nu exista deja? Ce ar fi foarte misto in Bucuresti pentru peisajul restaurantelor si a mancatului in oras?
Oana Titica: AH. Mai mult street food misto si mai multe vinuri la pahar in restaurante. Imi place de mor sa mananc pe strada si as face-o mult mai des daca ar exista niste locuri cu mancare buna.
Restograf: Daca ar fi sa compari Bucurestiul cu o reteta, care ar fi aceea si de ce?
Oana Titica: Cu niste paste cu tot ce ai prin frigider. Pentru ca e foarte rapid, de cele mai multe ori nu are sens, probabil de asta e asa frumos. Si, de asemenea, IUBESC PASTELE.
Restograf: Cum ajunge un om sa fie indragostit de mancare si intr-o relatie sanatoasa cu aceasta? Care e sfatul tau pentru cei care inca nu au microbul culinar in sange?
Oana Titica: Nu cred ca in adancul nostru exista cuiva caruia nu-i place mancarea. E ca si cum ai zice ca nu-ti place sa faci sex – cel mai probabil, n-ai descoperit ce iti place tie sau poate n-ai nimerit persoana potrivita. Cred ca daca nu-ti place mancarea, pur si simplu ai o relatie mai ciudata cu corpul tau.
Nu stiu daca oamenii care nu au o pasiune pentru mancare au nevoie de sfaturi. De obicei functioneaza varianta practica, in care le dai ceva bun de mancare mai multe zile la rand, fie facut de tine, fie comandat. Dupa o saptamana te trezesti cu ei la usa spunand ca vor sa gateasca cu tine.
Restograf: Care e parerea ta despre aceste alimente in trend: quinoa, seminte de chia, kale si alte asemenea? Le preferi pe astea sau sa reinventezi chestiile clasice, cu ce iti place sa gatesti?
Oana Titica: MA DOR OCHII CAND LE VAD. Pentru mine, sunt niste alimente care au avut un PR foarte deştept, care le-a creat o imagine de “superalimente” umflata cu pompa. Chiar si cuvantul asta “superalimente” ma doare, suna ca si cum am fi la gradinita si am avea nevoie de “supereroi” ca sa toleram realitatea. Sunt niste ingrediente normale, ca oricare altele, doar ca sunt “in trend”, cum ai spus si tu. Imi place quinoa, dar asta nu inseamna ca o sa o glorific din punct de vedere nutritional, pentru ca oricum habar n-am ce stie ea sa faca. O s-o mananc gatita asa cum vreau si o sa ma bucur de ea fara sa imi imaginez ca imi creste imunitatea sau imi intareste firul de par.
Restograf: Te-ai vedea vreodata in pozitia de bucatar-sef al unui restaurant? De ce da, de ce nu?
Oana Titica: Nu, pentru ca am probleme cu spatele :)) Trebuie sa fii foarte rezistent fizic intr-o bucatarie de restaurant, fiindca trebuie sa cari saci de cartofi dintr-un colt in altul, ceea ce nu as putea. De asemenea, nu sunt chiar cel mai rar talent in bucatarie.
