Restaurantul Casa Latina din Panduri, chiar in spatele Academiei Militare, face parte dintr-un complex foarte mare, amenajat cam in fuga pe locul si in cladirile unei foste fabrici comuniste, din cate imi dau seama. Am scris ceva mai multe despre asta in alt loc, pentru ca am facut o fisa separata pentru “Complexul de evenimente Casa Latina”, restul acareturilor de acolo fiind, oarecum ceva diferit. Si tot acolo, in acest complex, mai e un restaurant, Crama Pandurilor, despre care am scris cu ceva timp in urma.
Din tot complexul, acest restaurant, Casa Latina, cred ca era singurul care exista inainte de “reconversia” facbricii, la parterul unui bloc ce pare sa fie facut cu ultimele suflari ale lui Ceausescu, si cred ca si restaurantul e tot de atunci, pentru ca spatiul pare sa fie destinat in mod expres unui astfel de scop, dupa cum e distribuit. Si cred ca si mobilierul e tot de pe atunci, sau cumparat nu cu mult timp dupa, fiindca toata atmosfera, inclusiv mirosurile aferente, duc cu gandul spre acele vremuri. Localul e bine intretinut, totusi, curat. E foarte mare, asa cum se faceau restaurantele pe vremea aceea. E intunecos, avand geamuri doar pe o singura latura, si acelea acoperite cu niste perdele, nu stiu de ce. O terasa ingusta e pe trotuar, spre strada foarte aglomerata, insa si aceea e destul de inchisa, nu se vede mai nimic in afara ei.
Meniul e “international” la Casa Latina, si chelnerita a insistat de mai multe ori asupra acestui aspect, in urma sperantelor noastre spuse cu voce tare cum ca ar fi un restaurant romanesc, de fapt, luandu-ne dupa nume. Am inteles dupa aceea, ca au lasat “specificul romanesc” doar pentru Crama Pandurilor, Casa Latina pozitionandu-se mai sus, ca un fel de restaurant mai de lux, sau pe acolo. Si dupa ce ne-am uitat pe meniu imens i-am dat dreptate. Intr-adevar, daca am pune toate mancarurile romanesti carora le-am putea rosti numele, si tot nu am reusi sa umplem nici macar jumatate din “generosul” meniu de la Casa Latina.
Noi am luat, totusi, o “gustare romaneasca”, adica aceea din poza. A fost exact cum ne asteptam sa fie, adica “deja vu” cu inevitabilele ciupercute umplute, mici, cascaval pane si alte prostii ieftine de la supermarket, dar nu de oriunde, ci cele mai ieftine, de pe rafturile pentru saraci. Nu au fost bune, insa parca nici atat de rele pe cat le-am gasit in alte parti. Probabil ca nota pe care am pus-o la mancare e mai mare decat ar fi cazul si poate ca altii, de la alte restaurante din Bucuresti sunt nedreptatiti din cauza asta, imi pare rau daca e asa…
Despre serviciu nu am nimic special de spus, nici spre bine, nici spre rau. Preturile de la Casa Latina, insa, sunt cam mari pentru o astfel de mancare, nu face banii. Clienti nu prea am vazut, si nu e de mirare.
Asadar, Casa Latina e un restaurant care traieste de pe urma nuntilor si a cumetriilor din imensele saloane ale complexului, nu vad de ce ar putea rezista un astfel de restaurant mediocru din toate punctele de vedere si cu preturi mari pe o piata atat de efervescenta cum e aceasta a restaurantelor bucurestene. Sau poate pentru ca bucurestenii din Panduri si din zona aceea nu au alte optiuni mai bune atunci cand li se face foame si le e lene sa se suie in autoturism sau in autobuz ca sa caute ceva mai acatarii…
(pozele sunt de pe www.deviantart.com)
*
