Din sutele de localuri de pe litoralul romanesc sint citeva care dau impresia ca nu duc niciodata lipsa de clienti. Oricind nimeresti in ele, aproape toate mesele sint ocupate, dar, ca printr-o minune, vei gasi cu siguranta si tu un loc. Asta iti da un sentiment de satisfactie ca te afli intr-un loc apreciat si esti aproape sigur ca ai facut o alegere buna. Dupa o prima vizita nu poti sa spui exact daca a fost bine sau rau, dar ceva te face sa revii si a doua sau a treia oara.
Un astfel de loc este restaurantul “Antik” din Neptun, aflat alaturi de o cafenea, “Efendi”, amindoua alcatuind, practic, un singur local. Cafeneaua este in interior, fiind deschisa si iarna, iar restaurantul se desfasoara pe suprafata unei terase descoperite, aflata in mijlocul unei gradini foarte frumoase si bine intretinute. In aceeasi curte se gaseste si clubul “Why Not”, tot complexul, aflat in centrul statiunii Neptun, fiind detinut de acelasi proprietar, un localnic de origine tatara. Fie vara, fie iarna, locul este mereu populat de clienti, in ciuda distantei fata de Constanta, existind posibilitatea sa dai nas in nas cu o multime de cunoscuti, de parca ai iesit la o cafea la un local din jurul casei, si nu la 40 de kilometri distanta.
Pina anul acesta originea tatara a proprietarului se facea simtita doar prin prezenta in meniul cafenelei a citorva preparate traditionale, suberec, baclava, kobete si cafea la nisip. In rest, meniul restaurantului era bazat pe foarte multe feluri de pizza, facuta intr-un cuptor de lemne, plus meniul obisnuit al restaurantelor din statiunile de la malul marii, fripturi, ciorbe, nelipsita garnitura de cartofi preparati in citeva feluri si deserturile clasice. Nu am trait niciodata experienta unei mese memorabile acolo, ba chiar de multe ori mincam undeva in apropiere si mergeam doar pentru cafea si desert la “Efendi”, dar atmosfera a fost intotdeauna foarte placuta, verdeata, florile, arbustii din jur avind rolul unui decor deosebit. Nu am fost niciodata dezamagiti de servire, poate doar in unele seri din plin sezon personalul era putin depasit de numarul foarte mare de clienti si se produceau intirzieri ceva mai mari decit intr-o seara obisnuita. Majoritatea personalului era compusa din tineri de origine tatara, si asta, alaturi de decorul cafenelei, creau o atmosfera pitoreasca de local oriental. Cafeneaua este mobilata cu piese cu accente tataresti, canapele si scaunele foarte joase, acoperite cu kilim-uri, mese cu picioare scurte, iar pe pereti si de jur imprejur se gasesc din (prea multa) abundenta unelte, obiecte de uz casnic traditionale vechi, piese de imbracaminte specifice etniei tatare, corpuri de iluminat cu specific oriental, toate cu rol de decor. Cred ca numarul obiectelor de decor ar putea fi redus cam la un sfert din ce s-a folosit, pentru ca efectul sa fie unul mai fericit decit in prezent. Fumatul este permis iar clientii profita din plin de aceasta “facilitate”, lucru care se simte mai ales iarna, cind peretii exteriori deplasabili sint pe pozitia “inchis”, vara functionind destul de eficient ventilatia naturala.
Zilele trecute am facut prima vizita din acest an la “Efendi” si am constatat ca meniul restaurantului s-a imbogatit considerabil cu multe preparate traditionale tataresti, acestea facind, de fapt, obiectul unui meniu cu totul separat fata de cel cu pizza, ciorbe, fripturi si cartofi. Este un meniu tiparit frumos, cu poze si descriere amanuntita pentru fiecare preparat, nu numai in ceea ce priveste ingredientele folosite ci si a prepararii si povestii fiecarui fel de mincare. La inceputul meniului este o scurta introducere in istoria si traditia tatarilor din Dobrogea si din lume, introducere foarte utila pentru ca multa lume ii confunda cu turcii. Odata cu aparitia acestor noi preparate in meniu, lucru pe care eu il asteptam de foarte mult timp, lucrul mai putin bun, dar care probabil pentru multi va trece neobservat, este ca s-au “rotunjit” considerabil si preturile. Un suberec, de exemplu, era pina anul trecut 6, 7 sau 8 lei, in functie de sezon, iar acum este 10 lei. Acelasi suberec la o placintarie / patiserie obisnuita, din aceeasi statiune, costa 4-5 lei. Un alt exemplu de pret, un platou cu preparate traditionale tataresti, pentru 4 persoane, care necesita comanda cu o zi inainte, costa 320 lei, deci un pret pentru o persoana este de 80 de lei. Nu stiu citi dintre consumatori vor abandona comenzile din meniul vechi, cu preparatele clasice, in favoarea preparatelor traditionale tataresti, dar parerea mea e ca alegerea acestora ar fi o experienta inedita, pentru ca bucataresele sint tataroaice si mostenesc din familie tehnicile prepararii acestor mincaruri. Asta constituie o garantie ca ce vei minca, va fi pregatit exact asa cum se pregateste si in casele tatarilor din Dobrogea. Un alt avantaj al clientului si o garantie a faptului ca personalul da ce are el mai bun, e ca proprietarul este aproape in permanenta acolo, cel putin in timpul sezonului, mereu in miscare, aruncind priviri rapide in toate colturile restaurantului si ale cafenelei ca sa se asigure ca toata lumea e multumita.
Nu pot sa dau un verdict obiectiv daca “Antik / Efendi” este un restaurant bun sau nu, mintea, stomacul si papilele gustative imi spun ca e un restaurant de nivel mediu, dar senzatia de rasfat pe care mi le dau o cafea la nisip si o baclava savurate in sunet unduios de clarinet, sau in mijlocul gradinii superbe din jurul terasei, ma fac ca de foarte multe ori cind sint intrebata de prieteni “unde bem o cafea?” sa raspund “la Efendi!”. Sper ca in curind preparatele traditionale tataresti sa cistige teren in fata celor obisnuite si sa se renunte la o buna parte din felurile de mincare din meniul clasic, cel putin la acelea care le-ar putea scadea cu citeva puncte aprecierile clientilor care le trec pragul.
*
