Am primit cartea de la colega mea Alina, poate pentru ca nu are nevoie de lectii de franceza, mai ales in domeniul gastronomiei, de la un britanic. Sau poate pentru ca stie ca fiind eu apropiat de fenomenul Slow Food, m-am intemeiat un pic pe acest domeniu. Cartea „Lectii de franceza” (editura RAO, 2008, trad. Alexandru Popescu) este o culgere de povestiri despre intamplari mai mult sau mai putin neasteptate, traite de un britanic in Franta profunda a traditiilor culinare. Pe ici pe colo ne aducem aminte de stilul umoristic al lui Jerome K. Jerome, din „Trei intr-o barca nemaipunand la socoteala cainele”. Dl. Peter Mayle a luat lectii culinare din chiar cultura inamica britanicilor, de pe „meleagurile Frantei” traind „aventuri […] cu furculita, cutitul si tirbusonul”. Britanicul pretinde ca atunci cand a fost pus in situatia de a trai prima sa intalnire neasteptata si aproape incredibila (n.m. de gradul III) cu bucataria si obiceiurile culinare frantuzesti, a fost un accident si pe atunci lucra in publicitate. Sa zicem ca o fi fost asa, desi un om din clasa „Mad Men” totusi are oarece privire mai larga asupra pasiunilor omenesti. Un dubiu avem si cu privire la numele adevarat al scriitorului, ce poate fi foarte bine un nume literar.
Ce nu punem la indoiala este faptul ca el insusi spune despre cartea sa, la pagina 142, ca „[…] este o carte […] despre targuri si festivaluri care au legatura cu mancarea si bautura […]”. Nu, nu este un ghid turistic ci chiar povestea unor intamplari cu oameni, pe ici, pe colo, prin provinciile franceze, care au ca subiect culinar preaplinul stomacului datorat uno rafinate preparate bazate pe „[…] broaste si trufe. Sangerete, serpi, burta. Chestii de acest gen.” Intamplarile despre care aflam, cu umor si sinceritate, relatate cu uimire si minunare, ne pun din nou, in situatia, ca romani, sa ne intrebam, spre comparatie, de ce noi nu avem, de ce nu am pastrat si de ce nu am aparat mostenirea gastronomica, atat cat a fost, de-a lungul deceniilor de istorie comunista ce ne-au dezbracat de burghezia bucatariei autohtone. Si ne-au adus chiar in pragul bucatariilor comune de bloc.
Peter Mayle descopera rand pe rand, un festival al trufelor, uimitor, La Messe des Truffes, de la Richerenches. Dupa aceea este dezvaluita in mecanica sa sociala, o sarbatoare completa a puilor de balta, La Foire aux Grenouilles. In toate aspectele sale haioase dar duioase. Urmata de revelarea unei traditii aparte, Les Glorieuses, a preparatelor din pui de gaina, de rasa. Acestia sunt puii de Bresse, „aristocratii cu picioarele albastre”. Ajungem apoi, purtati de Peter Mayle, in miezul unui festival pantagruelic al branzei, La Foire aux Fromages. Melcul este pretextul pentru a ajunge simbolic in fenomenul Slow Food, mai exact spus chiar la un traditional eveniment culinar dedicat melcilor, preparati uimitor in multe feluri. La Foire aux Escargots. Vinurile, Doamne binecuvanteaza-le!, nu sunt uitate, si nici detoxifierea de final, la bai. Totul ne face, cum v-am spus, sa ne imaginam nu neparat replica acelei bucatarii in Romania, ci lipsa unei puternice gastronomii clar romanesti, a unor festivaluri in jurul unor rase de animale rare, fetis sau chiar lipsa unei lupte culturale de calitate pentru pastrarea unor traditii culinare. Asa cum bine spun cei priceputi, se poate gati cu legumele si fructele si cu plantele aromatice din Romania. Cu carnea de la animalele si pestii, specifice acestei tari minunate. Ne ramane noua sa devenim, prin alegerile noastre, luptatorii pentru o renastere gastronomica a Romaniei. Cititi Peter Mayle si veti spune „Si in Romania se poate!”
RESURSE
Peter Mayle, „Lectii de franceza”, trad. Alexandru Popescu, Bucuresti, RAO International Publishing, 2008; titlu original „French Lessons. Adventures with Knife, Fork and Corkscrew”, 2001, Escargot Productions Ltd.
La Messe des Truffes, link: http://bit.ly/1099OrS
La Foire aux Grenouilles, link: http://bit.ly/147LslQ
Les Glorieuses de Bresse, link: http://bit.ly/Zocu3F
*
