Nu se stie exact care este varsta marului pe pamant, dar a aparut cam in aceeasi perioada cu omul, undeva pe teritoriul Turciei de azi. Si de atunci nu s-au mai despartit. A fost o prezenta constanta in dieta si cultura civilizatiilor. In Europa, acopera intreg spatiul, din nordul continentului, pana in orientul apropiat. Imaginea vizuala marului ca element de prospetime, ispititor care nu este usor de ignorat, i-a asigurat o cariera in simbolistica si mai apoi, in industria moderna de publicitate, atragand o conotatie pozitiva sau interes pentru entitatile asociate cu el. Fiind un fruct cu traditie atat de indepartata este firesc sa fie reprezentat si in religie, un rol foarte important, il are in scriptura crestinilor si iudaicilor, ca fruct irezistibil, simbol al cunoasterii. Mai tarziu, in lumea laica, nici Alba-ca-Zapada nu a rezistat prea mult unui mar rosu si a avut si ea de suferit… Oare ce simbol ar determina astazi o tanara sa cada prada ispitei? Cu siguranta, nu unul la fel de sanatos.
Calitatile 
alimentelor se dezvolta in mediul natural. Cred ca este foarte important ca mancarea sa se potriveasca sezonului. Legumele si fructele care sunt culese inainte de vreme si se coc pe drumul spre supermarket-ul dintr-o tara indepartata, sau sunt cultivate in afara sezonului, in medii artificiale, se departeaza de ceea ce ar trebui sa fie in mod natural. Marul contine o cantitate mare de antioxidanti, vitamine, minerale si fibre. El ajuta la mentinerea unei danturi sanatoase, la imunitate, dar este si un energizant natural, oferind vitalitatea necesara activitatii cotidiene, fara artificii sau efecte secundare.
Pectina este un element foarte important, continut de acest fruct. Ea este folosita ca stabilizator, agent de gelificare si ingrosare natural, in alimentie, iar in medicina, ca agent de reglare a tranzitului intestinal si eliminare a toxinelor. Un efect remarcabil, a fost constatat, atunci cand, in urma dezastrului atomic de la Cernobil, s-au folosit preparate pe baza de pectina, pentru a determina eliminarea particulelor radioactive din organism. Avand in vedere cumulul de diferite toxine si radiatii la care sunt expusi locuitorii marilor aglomerari urbane, marul ar trebui sa faca parte dintr-o dieta obligatorie.
Pe langa binecunoscutele avantaje pe care rontaitul merelor le are pentru sanatate, marul poate fi un element pretios in toate felurile de mancare. In antreu, alaturi de sosuri de lactate si branzeturi sau alte legume, in felulul principal, alaturi de carnea de pasare sau porc si bineinteles in deserturi, gatit in mii de feluri sau servit crud. Din mar, as putea crea un preparat diferit pe zi, fara a ma ingrijora ca intr-o zi le-as epuiza pe toate, exceptand, bineinteles, produsele traditionale pe baza de mere, ca gemuri, dulceturi, sucuri si multe altele.
Am observat cu uimire, insa, absenta cidrului de pe piata romaneasca. Zic uimire, pentru ca, aici, cultivarea merelor este o traditie, si in ciuda conditiilor economice aspre si a politicilor agricole potrivnice, exista inca o productie importanta, beneficiind de relief, calitate a solului si clima optime. Este adevarat, cidrul nu este o bautura de traditie in Romania, comparativ cu Franta, sau chiar cu Regatul Unit, dar, nici multe alte produse alimentare, care au intrat foarte de curand si cu succes in obiceiurile alimentare ale romanilor, unele, in mod nefericit, cuka ar fi produsele tip fast-food. Cand a aprarut berea cu aroma de fructe, a fost primita cu ironie si chiar dispret. Acum, ea incepe sa fie mai mult decat o “bere de fete”. Consumul de astfel de bauturi, slab alcoolizate si bauturi racoritoare este mare, fiind favorizat, in mod deosebit, de temperaturile ridicate, in cea mai mare perioada a anului. Deci, daca exitie autohtona de mere… care e problema?
Cu
o asemenea istorie, si cu o aplicabilitate atat de complexa in produse noi, care fac si vor face parte din cotidianul nostru, pentru mine, marul este o tranzitie intre traditional si modern. Dar trebuie sa avem mare grija, sa dam mai departe aceasta mostenire, asa cum am primit-o. Soiurile autentice si autohtone, trebuie pastrate si utilizate in pofida soiurilor transformate pentru a servi obiectivele comerciale ale marilor distribuitori. Fie ca e vorba de fructe mari si perfect simetrice, sau produse pe baza de mere, calitatile lor nutritive sunt compromise in mod constient in favoarea volumului productiei sau a timpului crescut pe care il petrec pe raft. Nu trebuie sa duceti o lupta de activist ecologist si sa va legati cu lanturi de vreun gard pentru a incuraja merele romanesti, ci o puteti face in cel mai placut mod cu putinta: savurand un fruct gustos si zemos de la taraba din piata. Este o oportuninitate pe care nu o putem avea oriunde in lume. Dupa copilarie, eu am regasit aceasta bucurie in Romania.
Va invit si pe dumneavoastra, sa profitati de prezenta merelor si sa le cumparati de la piata, din productia locala, direct de la producatori. Eu am gasit in Piata Obor, doua familii de producatori din apropire de Voinesti, regiune recunoscuta pentru productia de mere. Am remarcat pe taraba lor, soiurile Ionatan de Voinesti si Golden. Pe aceeasi taraba, am gasit si suc natural de mere foarte ieftin, in comparatie cu sucurile din supermarket. Nu era pe departe singura taraba. Oferta era neasteptat de mare.
Luna trecuta am lansat o invitatie la dialog culinar, pe pagina de facebook Gusturi Naturale (http://www.facebook.com/gusturinaturale). Scopul acestei invitatii era de a promova marul romanesc, si de a indemna si alti profesionisti, sau chiar pasionati de bucatarie, sa isi etaleze creatiile cre au la baza marul autohton. Dialogul a fost unul foarte placut, si am primit raspunsuri de la multi prieteni din mediul online. Fie ca au fost semnate cu de nume sonore ale bucatariei romanesti, cu pseudonime, sau chiar anonime, ceea ce este un lucru obisnuit in mediul online, Va prezentam aici, aceste omagii aduse marului romanesc.
*
