Orice proces de creatie dureaza 6-7 zile, are nevoie de un creator cu mult talent, intuitie si charisma, de cateva concepte, o deviza si de un substrat fertil, fondator, care este asteptarea societatii, frematatoare. Pare usor dar nu este, intelegem astazi ca un fascinant amestec de idei a dat nastere unei miscari internationale numite Slow Food cu sediul la Bra in Italia, fondata in 1986. Carlo Petrini, un „Don Juan al lumii hranei”, impreuna cu prietenii sai a construit o organizatie militanta de peste 100.000 de membri, care pune in centrul proiectelor sale importanta mancarii, conceptul de eco-gastronomie. Un punct de vedere inovator, care intersecteaza gourmet cu protectionismul de mediul. Eco-gastronomia este o contra-cultura urbana. Contra legumelor globale standardizate si a soiurilor modificate genetic, contra omnipotentei si omniprezentei lanturilor de restaurante industriale, contra superioritatii oprimante a supermarketurilor care omoara diversitatea. Toate urmarind “purificarea etnica” a taramului gastronomiei. Nu v-ati saturat sa cumparati kilograme de preturi de la supermaketuri?

Hrana este cultura. Citind gandurile lui Petrini intelegi de ce este important sa constati dar si sa lupti pentru patrimoniul imaterial care este gastronomia locala si nationala. Esti eco-gastronom (sau eco-gastronoma)? Carlo Petrini ne propune prin cartea sa clasica “Slow Food Nation”, aparuta sub acest titlu la editura Rizzoli din New York (2007), o cuprinzatoare si coerenta constructie de idei ce fundamenteaza noua responsabilitate a omului contemporan, mai ales rezident in mediul urban: hrana si producerea ei. Manifestul pentru o natiune Slow Food emana din cele cateva sute de pagini putere, convingere si sentimentul ca lumea este diferita, dupa ce ai inceput sa stai cu privirea atintita fix-obsesiv in farfurie, in oala de mancare sau la patrunjel.

Carlo judeca plecand de la fapte simple, pe care oricare orasean sau taran ratacit de cultura sa, le constata. Ce se vedea in Italia cu ingrijorare se poate constata si in Romania. Avem parte de legume din soiuri industriale, care sunt productive, dar mancarea nu mai are acelasi gust. Ceapa nu mai este prezenta in diversitatea de alta data. Din cele 50-60 de feluri de rosii posibile, in piata romaneasca nu mai gasesti decat vreo doua-trei. Din cele 14-15 feluri de cartofi nu mai sunt decat trei: cartofi noi, cartofi albi si cartofi rosii. Toata diversitatea genetica a legumelor locale, a fost aproape abandonata in favoarea rosiilor perfect sferice, a legumelor aduse de la mama naibii. Am inventat o banca de biodiversitate la Suceava care de fapt este un muzeu, un depozit  in caz de urgenta, al bogatiei potentiale de ingrediente pe care le avea Romania. Cat de mult ne impinge industria alimentara sa nu mai gatim, sa nu mai adunam familia in jurul mesei? Și toate astea nu sunt o purificare a gastronomiei locale?

Esti eco-gastronom daca iti pui intrebari cand alegi hrana. Cand te hranesti cu ea daca te lasi prada simturilor, esti eco-gastronom. Daca o prepari si o savurezi cu prietenii si familia esti ceea esti. Esti eco-gastronom daca intelegi ca faci parte din finalul lantului alimentar. Esti eco-gastronom daca intelegi ca alegand mai ales produse provenind din agricultura industriala, esti partas la distrugerea planetei si daca decizi apoi sa te hranesti si din agricultura conventionala. Daca te ingrijorezi de efectele asupra mediului pe care le determina agricultura industriala, industria alimentara si retail-ul alimentar, esti eco-gastronom.

Constientizarea este in puterea noastra, este dreptul nostru. Cand ne asezam la masa sa ne intrebam de unde vine painea, cine a produs-o. De ce este atat e ieftina sau scumpa? Din ce grau a fost facuta? Rosiile cum au fost cultivate? De unde sunt merele din piata? Ce soiuri de mere sunt? Piata urbana sau supermarket? Piata privata, de producatori, alternativa sau de intermediari. Alegeti intre cele doua din motive sociale, culturale? Sau nu alegeti deloc? Cum afecteaza alegerile noastre taranii romani, mica industrie alimentara? Acestea sunt doar cateva din intrebari le pe care ti le pui rasfoind pagina cu pagina, cartea lui Carlo Petrini.

Hrana, ne spune italianul Carlo Petrini, este rezultatul unui proces cultural, economic si social si alegerile noastre au efect asupra lantului alimentar. Organizatia Slow Food, in pur stil libertarian, aduce si ne pune in brate una dintre libertatile de care am uitat: libertatea de a ne alege hrana.

Cine poate participa la lupta contra oprimarii prin de catre industria alimentara? Carlo Petrini ne propune sisteme si instrumente. Miscarea Slow Food prin membrii sai, co-producatorii. In Romania sunt 10 convivium-uri, grupuri de actiune. Va puteti alatura lor sau forma alte grupuri Slow Food. Pot contribui micii fermieri, taranii si produsele locale, bazate pe sezonalitate. Lanturile scurte ale hranei sunt importante, precum cosul verde sau Targul Taranului.

Dumneavoastra, ne spune Carlo Petrini, cei care cititi, aveti dreptul si trebuie sa va recuceriti libertatea de a alege. Apoi putem lupta prin politici publice, prin alimentatia publica. Adica ceea li se ofera cetatenilor in sisteme publice de hranire, la cantine scolare, la gradinite, in spitale, in inchisori. Acolo se poate oferi mancare gatita din ingrediente locale, legume, fructe si carne de la specii autohtone. Programele de educatie a gustului, pentru ca am uitat sa ne intelegem simturile olfactive si gustative, vazul, pipaitul, toate cele care contribuie la placerea de a ne hrani.

Apoi aliatii pot fi restauratorii constienti, cei care investesc in locuri in care sa mananci inseamna sa te respecti pe tine. Ca portal cultural de recenzii gastronomice, Restograf.ro este in avangarda unui curent critic, dar constructiv. Cine ne mai poate ajuta? Maestrii gastronomiei, bucatarii sau chef, cum li se spune celor inspirati. Ei sunt, nu putini, dar cei despre cam auzit, precum David Contant sau Cezar Munteanu, pot fi luptatorii cu armele bucatariei, practicantii care pot arata ca avem in Romania ce ne trebuie pentru o bucatarie gustoasa. Și mai sunt oameni de atras din diverse profesii. Nu este suficient sa publici carti de retete de gatit, nu este suficient sa produci emisiuni TV despre talente gastronomice cu sponsori branduri de ulei de gatit produs industrial in background. Trebuie sa treci la pasul urmator, la lupta militanta cu armele educatiei pentru dreptul oamenilor de a nu fi sclavii parizerului. Putem sa ne opunem post-globalizarii in bucataria noastra?! Da, se poate! ne spune Carlo Petrini. Nici nu ne dam seama ca batalia pentru o altfel de Politica Agricola Comuna in favoarea fermierilor mici si a agriculturii durabile, este de fapt o batalie epica, care se da in culise.

Subtitlul cartii este si deviza miscarii Slow Food de peste doua decenii, expresia unei gandiri politico-gastronomice vizionare cu privire la hrana: Buono, pulito, giusto! sau Good, clean and fair! Ori, mai neaos: Gustos, curat preparat si corect pretuit!…..

* * *

Bibliografie selectiva

Petrini, Carlo, „Buono, pulito e giusto. Principi di nuova gastronomia” Turin, Italy: Einaudi (2005)
Petrini, Carlo, and Gigi, Padovani, „Slow food revolution: A new culture for dining & living”, Rizzoli Internationall Publications (2006)
Petrini, Carlo, „Slow food nation. Good, clean and fair“, New York: Rizzoli Ex Libris (2007)
Petrini, Carlo, „Terra Madre: Forging a new global network of sustainable food communities”, Chelsea Green Publishing (2010)
Petrini, Carlo. „Terra madre”, Giunti Editore (2010)

Alte resurse

Carlo Petrini despre Terra Madre 2011 (film): http://youtu.be/7iW55maz3lg
Organizatia Slow Food: http://www.slowfood.com
Salone del Gusto and Terra Madre 2012 (film): http://youtu.be/HZqArdoJxqI
Salone del Gusto and Terra Madre 2012 (site evenimente): http://salonedelgustoterramadre.slowfood.com/

*