“S-a deschis, probabil, cel mai frumos restaurant din inima orasului” scrie pe un gard de peste drum de biserica Boteanu. Si pe buna dreptate. Ca de obicei, stirea e ca s-a mai deschis un restaurant frumos in Bucuresti. Multi straini spun ca orasul acesta are unele dintre cele mai aratoase restaurante de pe continent si ca proportia de restaurante si de cafenele frumos si foarte frumos amenajate, fata de numarul total de localuri, e una dintre cele mai ridicate din Europa. Si pe buna dreptate. Fiindca bucurestenii merg la restaurant ca la muzeu, dupa cum bine se stie. Si potentialul e imens, o multime de resurse stau inca nefolosite la adevarata lor valoare: Palatul CEC, Sala Profesorilor, impreuna cu micul ei salonas din capat, Atheneul Roman…
Asadar
, fosta faimoasa pe vremea studentiei mele Terasa Lido e acum Palazzo Lido. Si pe buna dreptate. Nu am mai facut eu poze pentru ca au pus ei destule pe site-ul lor. Facute de adevarati profesionisti in ale pozelor. Au pus si istoria casei si cate ceva despre oamenii care au stat acolo, ceea ce putini altii se invrednicesc sa faca.
Voi trece direct la partea cu mancarea. Si pe buna dreptate. Meniul de la Palazzo Lido e din bucataria italiana. Si pe buna dreptate. Pentru ca bucuresteanul stie ca aceasta e culmea gastronomiei. Si meniul e lung, lung. Am numarat vreo 150 de feluri. Si pe buna dreptate. Altfel, bucuresteanul ar spune ca Palazzo Lido e un restaurant prost, ceea ce nu ar fi adevarat. Cu multe bruschetta si multa, multa pizza. Si pe buna dreptata. Caci ce poate sa fie mai misto decat sa mananci o pizza intr-un palat, cu muzica latino in difuzoare?
Fac o mica paranteza acum. Si pe buna dreptate. Pentru ca e amuzanta intamplarea. Eram sigur ca bruschetele nu au trecut de bariera Academiei. Totusi, am deschis DOOMul ca sa ma uit, asa, intr-o doara, fiindca am mai avut cateva surprize de proportii cu ultima editie, de-a lungul timpului. Si ce sa vezi? Am gasit bruschete! Mi s-a parut normal sa nu aiba decat forma de plural. Si pe buna dreptate. M-am mirat sa vad ca forma articulata era bruschetea, dar mi-am zis ca or fi facut academicienii exces de zel, probabil. Si cum foarma asta articulata imi ramasese lipita pe creier si ajunsese sa ma indispuna si riscam sa-mi strice toata dimineata, am deschis din nou dictionarul, zicandu-mi ca poate nu am citit eu bine. De data asta mi-am pus si ochelarii. Si pe buna dreptate. Pentru ca abia acum am vazut virgulita de sub t… 🙂
Dar sa revenim la Palazzo Lido si la mancarea lor. Bruschetele 🙂 au fost, totusi, cel mai bun lucru pe care l-am mancat acolo. Celelalte au fost bune, si ele, insa nimic despre care sa spui ca e foarte bun si sa vrei sa revii ca sa repeti experienta. Si pe buna dreptate. Salata de avocado cu fructe de mare avea un sos care nu prea avea ce cauta in niste farfurii din cel mai fin portelan; spanacul banal, sparanghelul de calitate proasta (plantele) si mult prea fiert; supa de mazare asa si asa, la fel si orezul cu legume; cartofii la cuptor nu cine stie ce, si nici ravioli cu spanac mai buni; painea de la supermarket, inghetata parea la fel; o prajitura de branza cu caramel ce a fost mai buna, noroc ca am terminat masa cu ea, ca am plecat mai bine dispusi.
Evident, serviciul a fost ceremonios. Nu exagerat, totusi. Preturile nu sunt atat de mari pe cat te-ai astepta sa fie intr-un Palazzo.
Si inca ceva: am vazut ca in curte se lucreaza de zor, cred ca vor sa refaca marea si celebra terasa (Palazzo) Lido. Probabil cu multa pizza si cu multa bere. Si pe buna dreptate. Pentru ca si ei stiu ce asteapta bucurestenii…
(pozele sunt luate de pe site-ul lor, www.palazzolido.ro)
*
