Cand ma gandesc la Liban, imi vin in minte cinci cuvinte cheie: istorie, multiculturalism, francofonie, gastronomie si vinuri. Libanul este relativ tanar – republica s-a nascut aici abia in 1920, dar aceste tinuturi au o istorie veche de 7000 de ani. Fenicienii, romanii, otomanii si francezii au ocupat, rand pe rand, acesta parte a lumii. Prin urmare, nu e de mirare ca, la momentul actual, Libanul este impartit, din punct de vedere religios, intre crestini (35%) si musulmani (65%). In afara de araba, franceza este cea de-a doua limba a libanezilor, asta daca nu luam in considerare engleza, care devine din ce in ce mai populara. Prin urmare, in ultimul secol, gastronomia si vinurile locale au fost semnificativ influentate de sorgintea francofona a Libanului.
Sunt convins ca oricine a intrat intr-un restaurant libanez a ramas uimit de varietatea si farmecul gastronomiei locale: Zeitoun (salata de masline), Fattoush (salata asortata), Tabbouleh (salata de patrunjel si grau), Moutabbal (pasta de vinete), Houmous (pasta de naut), Baba Gannouj (salata de vinete cu rosii si patrunjel), Labneh (crema de iaurt), Ras Asfour (carne cu sos de rodii), Falafel (chiftelute din naut), Kebbeh (chiftelute din carne), Kashta (caimac cu miere si fistic) sau Baclava (da, au si libanezii asa ceva!). Toate aceste feluri de mancare spun multe despre cultura Libanului.
Si abia acum ajungem la subiectul arzator al acestui material: vinurile libaneze. Sunt convins ca nu prea multa lume stie “cu ce sa mananca” ele. Sincer, nici eu nu stiam mare lucru pana saptamana trecuta, cand am avut ocazia sa fiu invitat, la resedinta ambasadorului Libanului la Bucuresti, de catre Halewood Romania, importatorul in Romania a vinurilor libaneze de la Chateau Musar. Pe ordinea de zi a serii a fost degustarea vinurilor producatorului libanez, a carui crama este situata in Ghazir, la 25 km nord de capitala Beirut, dar a carui podgorie se afla la 35 de km spre est, peste munte, in Bekaa Valley, la 1000 m altitudine.
Prezentarea celor 9 vinuri, 6 rosii si 3 albe, a fost facuta de catre Marc Hochar, proprietar al domeniului Chateau Musar si fiu al regretatului Serge Hochar. Ordinea de degustare a fost una neobisnuita: mai intai rosiile si apoi albele. Mai mult, toate vinurile albe au fost servite la temperatura camerei. Marc ne-a asigurat ca asa e bine si, mai ales, ca ne-ar fi fost imposibil sa mai gustam vinurile rosii daca am fi inceput cu albele. Pana la urma i-am dat dreptate: vinurile albe de la Chateau Musar sunt atat de dense si intense incat nu prea poti sa mai bei altceva dupa.
Prin urmare, am inceput cu rosiile, toate, cupaje din trei soiuri: Cabernet Sauvignon, Carignan si Cinsault, vinificate separat in vase de beton, maturate in baricuri de stejar (1 an) si apoi asamblate si invechite in sticla (4 ani). De la recoltare si pana la punerea in vanzare a vinului trec nici mai mult nici mai putin de 7 ani. In mod evident, la Chateau Musar timpul se scurge altfel decat in lumea vinului cunoscuta noua. Sub atenta supraveghere a lui Marc Hochar, am parcurs o verticala de vinuri rosii din 6 ani: 2009, 2007, 2003, 2001, 1998 si 1988 (!). Am fost absolut impresionat de prospetimea vinului din 1988 (27 de ani!). Cu toate acestea, favoritul meu a fost Chateau Musar Red 1998, caruia i-am acordat un punctaj de 95/100. Oricum, niciun vin rosu nu a fost sub 87/100. N-am sa fac aici note de degustare, dar pot spune ca rosiile de la Chateau Musar sunt, stilistic vorbind, ca o sinteza a vinurilor din Bordeaux, Languedoc si Cotes du Rhone, dar totusi fara sa semene cu ceva anume. Sunt pur si simplu altceva.
Precum ziceam mai sus, dupa rosii au urmat albele, decantate si servite la temperatura camerei. Surpriza de proportii: vinurile, chiar si in aceste conditii aproape imposibile, s-au prezentat impecabil. Chateau Musar White este obtinut din doua soiuri locale prefiloxerice cvasi necunoscute: Obaideh (stramosul Chardonnay-ului) si Merwah (stramosul Semillon-ului). Vinul este maturat doar 9 luni in baricuri vechi de stejar si, cu toate acestea, are un potential de invechire fabulos: 40-50 de ani. Ca sa ne convinga, Marc Hochar ne-a oferit o verticala de vinuri albe din 3 ani: 2006, 2003 si 1989 (!). De data asta, a fost evident pentru toata lumea ca vinul, cu cat era mai batran, cu atat era mai cuceritor. Prin urmare, favoritul meu a fost Chateau Musar White 1989 (26 de ani!) caruia i-am acordat un punctaj de 93/100. Daca o sa ma intrebati ce gust are acest vin, o sa va spun ca e cameleonic: pe masura ce sta in pahar, pe masura ce nu-l mai recunosti. Este, cu siguranta, un vin din categoria “acquired taste”, pe care orice amator avizat ar trebui sa-l incerce macar o data in viata.
In final, dar nu in cele din urma, vreau sa remarc ambientul absolut special si oarecum exotic in care a avut loc degustarea. Excelenta Sa Ambasadorul Libanului, Rana Mokaddem, este o doamna (atat la propriu cat si la figurat) care are resedinta intr-o vila discreta, situata pe strada Rabat, la numarul 20. Interiorul este o perfecta combinatie intre spiritului arabesc si cel frantuzesc: lambriuri si podele din lemn impecabil lacuite, mobila interbelica acoperita cu splendide milieuri (da, da!), lampi discrete la tot pasul, obiecte decorative levantine din marmura colorata, lemn incrustat si ceramica pictata. Mi-au placut mult sofisticatele aranjamente florale (naturale!) care te faceau sa uiti ca afara suiera un vant rece, de iarna. Pe scurt, un interior care nu avea nimic opulent, dar care te fermeca fara sa vrei.
Cred ca toti cei prezenti la aceasta seara s-au simtit ca niste printi si printese din Levant, iar vinurile de la Chateau Musar ne-au reamintit ca, pe taramul unde curge “lapte si miere”, Isus, la nunta din Cana Galileei, a transformat pentru prima oara apa in vin.
