Am fost la restaurantul Italia in Bocca, din Piata Dorobantilor, la o luna de la deschidere. De regula, e o perioada dupa care devine suficient de clar in ce directie o iau lucrurile cu un restaurant. In ceea ce-l priveste pe acesta, adica Italia in Bocca, tare cred ca nu va fi cu mult mai bun nici in vara si nici in toamna.

Au fost mai multe restaurante acolo, in frumoasa vila de pe Calea Dorobantilor, chiar vizavi de piata. A fost si o Trattoria Roma, care nu a rezistat prea mult, din pricina de banalitate, si un restaurant unguresc, nu mai tin minte cum il chema, si parca inca ceva…

Le-a luat mult celor de la Italia in Bocca sa renoveze casa, foarte mult, peste un an sau chiar peste. Si rezultatul e pe masura, intr-adevar: casa arata acum foarte bine, frumos aranjata si mobilata, lucruri de calitate, placut, concept unitar si foarte bine realizat. Putin cam pretentios dupa gustul meu, insa va avea priza la public, asta e clar. Si de aceea le-am si pus nota maxima la ambianta, desi nu toata terasa e terminata si nici clienti multi nu sunt, ca sa te inveseleasca.

Meniul de la Italia in Bocca e din bucataria italiana, evident, si, mai precis, din cea clasica, traditionala. E lung meniul, foarte lung, adica folosesc produse congelate, conservate sau semipreparate, fara indoiala. Altfel nu ar avea cum sa faca toate acele feluri de mancare intr-un timp rezonabil, si nici cum sa stocheze atatea produse proaspete. Am luat niste clatite umplute cu anghinare si cu alte cateva lucruri, asa si asa. Apoi o supa de broccoli, o crema de o taiai cu cutitul si nici cu vreun gust aparte; pastele cu ton si cu ceva legume le poti manca in acelasi fel si cu acelasi gust in multe alte locuri din Bucuresti, probabil cu ceva mai putini bani. Porcul cu sos si cu ceva ratatouillle alaturi a fost cel mai bun lucru pe care l-am mancat la Italia in Bicca, desi nimic iesit din comun, nici cu acesta. Si nici desertul nu a fost prea deosebit, desi bun, totusi, ca orice lucru care e destul de dulce. Painea a fost oribila, foarte veche, poate si putin mucegaita daca am fi vrut sa cautam cusururi cu orice pret.

La o asemenea mancare nu e cazul sa fii servit cu manusi albe, asa cum a facut chelnerita noastra, adorabila, de altfel. Tot serviciul a fost foarte bun, cu doua chelnerite dezinvolte si cu un bun reflex de client service. Pacat, doar, ca nu era deloc momentul si nici locul pentru un astfel de ceremonial. Le-am lasat, totusi, nota maxima la servicii, pentru ca nu a fost optiunea lor sa faca teatru, fara indoiala, si pentru ca am vrut ca la nota finala sa le iasa, totusi, 4*.

Clienti destul de putini la Italia in Bocca, si cred ca nici in saptamanile si lunile urmatoare nu se vor inmulti, pentru ca nu au prea multe motive sa vina de mai departe decat dintr-un cerc cu raza de jumatate de kilometru in jur, adica exact de cat e nevoie pentru a ajunge pe jos intr-un loc atunci cand nu esti foarte, foarte grabit.

Preturile sunt cam mari la Italia in Bocca, si ai cateodata senzatia ca ai putea manca acelasi lucru cu bani mai putini in multe alte locuri din Bucuresti. E drept, nu in Piata Dorobantilor si nu intr-un loc atat de placut. Totusi…

Asadar, Italia in Bocca se inscrie perfect in tiparul bucurestean al afacerilor cu restaurante in care patronii isi baga toti banii in amenajare si in decoruri si pare sa nu le mai pese prea mult, apoi, de ce se intampla in bucatarie. Daca nu era criza aceasta in oras, poate ca ar fi mers asa, mult si bine. Insa asa nu prea cred. Nu prea vad Italia in Bocca plin, nici la pranz si nici seara, in aceasta formula. Sper sa ma insel, spre binele lor…

(poza e de pe www.deviantart.com)

*