Nu stiu cum s-a facut, dar patronul moldovean de La Placinte, un moldovean de peste Prut, a fost necivilizat exact in ziua si la ora in care ne-am dus noi acolo. Era la putin timp dupa deschiderea din septembrie, pe la pranz. Restaurantul aproape plin, si dupa ce ne-am asezat noi s-au ocupat si celelalte mese libere; ba, vreo doi sau trei stateau afara, la intrare, si trageau cu ochiul sa vada cand pleaca cineva, ca sa le ia locul. Foarte bine, ne-am zis noi, iata, rar vezi ca un restaurant deschis de cateva zile sa aiba clienti care stau la coada ca sa intre. Am stat mai mult de o ora (pe ceas!) pana sa ne vina prima mancare. Bineinteles ca la fiecare intrebare primeam previzibilul raspuns « … 5 minute! ». O inghetata a venit dupa mai mult de jumatate de ora. O inghetata, deci, nu vreo placinta sau altceva ce ar fi trebuit sa fie preparat. Cu totul, o masa simpla, cu nimic special in ea, ne-a tinut pe scaunele incomode de la La Placinte aproape trei ore. Si asta la pranz, nu seara, cand se presupune ca oamenii au mai mult timp de pierdut.
Sigur, oricine stie ca intr-un restaurant, in care se fac atatea lucruri, se poate intampla oricand ceva neprevazut: nu-ti mai merge o masina, s-au terminat niste stocuri, nu a putut veni un angajat la lucru si ceilalti trebuie sa-l suplineasca si sa gaseasca solutii, s-a rupt nu stiu ce si cate si mai cate… Insa, in cazul acesta, nu mai umpli restaurantul, nu-i mai lasi pe toti sa intre, le spui ca nu-i mai poti primi pentru ca azi nu mai poti face fata, insa ca maine ii astepti cu bratele deschise, sau ii avertizezi ca o sa aiba mult de asteptat si le promiti o bomboana la safrsit, din partea casei, sau un cubulet cu zahar drept compensatie sau orice altceva care sa le arate ca e o situatie exceptionala si ca nu va fi la fel de fiecare data.
Noi am presupus ca ce ni s-a intamplat atunci La Placinte a fost pentru ca inca nu erau toate puse la punct, fiind deschisi de curand (pe 13 septembrie) si neasteptandu-se la atatia clienti sau cine stie ce alta nenorocire. Daca nu a fost asa si acela e mersul normal al lucrurilor La Placinte, atunci nu recomandam cuiva sa se duca acolo decat daca isi ia o zi de concediu pentru asta.
In rest, La Placinte pare un restaurant serios. L-au pus la parterul unei cladiri noi de birouri din Piata Romana, e luminos, amenajat dupa obiceiurile moldovenesti, cu un amestec de traditional si modern, cu mese mici si bancute de lemn, incomode, cu decoruri cu tot felul de insemne nationale.
Meniul de La Placinte e din bucataria basarabeana, pentru ca patronul e din Moldova de dincolo de Prut si am auzit ca are un restaurant similar, sau chiar mai multe, la Chisinau. 
Mancarea e destul de buna, mai ales felurile care nu par aduse de la Metro, cum ar fi niste coltunasi mici umpluti cu carne (pelmeni, cred ca le spune) despre care bag mana in foc ca erau adusi de undeva de la supermarket, atat de perfect simetrici erau, ca nici cu sublerul nu ai fi putut gasi vreo diferenta intre unul si altul. Si au mai fost cateva lucruri despre care as baga si cealalta mana in foc, in egala masura: o placinta cu branza cu foi subtiri si altele… Daca luati vreo friptura, ar fi bine sa veniti cu un cutit de carne in buzunar, pentru ca de La Placinte nu veti primi unul.
Preturile sunt rezonabile La Placinte, nu stiu daca vor ramane asa in continuare, mai ales ca le vine multa lume. Serviciul ar fi primit o nota mult mai mare daca nu ne-ar fi lasat sa asteptam atat de mult. Sigur, problemele erau prin bucatarie, fara indoiala, nu la chelnerite – pentru ca am vazut numai fete – insa tot serviciu e si acela, la urma urmei.
Una peste alta, La Placinte e un restaurant moldovenesc in care se mananca bine, sper sa-si fi rezolvat intre timp problemele si sa enerveze pe cat mai putina lume.
(pozele lui amrodel si a lui ChrissieCool de pe www.deviantart.com)
