In acest eseu despre hrana si gatit, raspund unei provocari lansate de David Contant, un fel de declansator uman al acestui articol. Avem si un avertisment, necesar: conceptele si ilustrarile din articol nu sunt publicitate platita, ci elementele necesare intelegerii sensului unei evolutii. Iar citarile nu sunt elogii, ci constatari in interesul demonstratiei. Metoda de cercetare pe care o utilizez nu este inedita si nici nefolosita de multi dintre dumneavoastra. Sa ma explic. Sunt acuzat amical adesea, de cei din jurul meu, ca asociez fapte, intamplari si oameni, petrecute in cursul a perioade lungi de timp si ca trag brusc concluzii care, pentru anturaj (“Adica ? La ce te referi…aaa, pai cine mai tinea minte…”, spun ei), nu au nici o noima. Da, daca nu ai context. Nu vi se intampla si dvs. sa va faceti idei in felul acesta, cauzal, punand fapte la un loc dupa ani si ani !?
Astfel ca, am anuntat mai sus, am sa pornesc povestea de astazi cu David Contant. Cine este David ? L-am intalnit odata si am schimbat cateva idei, avand privilegiul de invitat si de mancator la “GB si Oskar“. Aruncam o privire superficiala in jurul nostru, pentru ca traim in viteza, si aflam ca David este francez, este pasionat de arta gatitului si este un chef de exceptie. Traieste in Romania (curios, asta ii ocupa tot timpul), a pus pe picioare un bistro (substantiv comun, de gen masculin, care spune prea putine despre fapta lui David) si a scris un articol patetic cu masura si bun simt, in Restograf.ro, despre produse locale, cu titlul “Ce fel de meniu am putea alcatui cu ajutorul produselor romanesti”. Anglo-saxonii ar spune ca acel articol de opinie din 2011 este un landmark, iar Facebook l-ar pozitiona ca milestone. Noi putem spune ca este un landscape. Un peisaj al bogatiei generate de pamantul nostru, calcat in picioare, chimizat si industrializat. David pune accentul pe ceea ce este important. Adevarata gastronomie locala impune folosirea de produse locale, legume si fructe, carne si peste, cereale. Pentru simplul motiv ca fiind de-ale noastre, sunt proaspete si de sezon. Au savoare si fac diferenta pentru bucataria de aici. Un francez, de-al nostru cum s-ar spune, ne arata ca ar fi si asta o forma de patriotism, sa gatim folosind in bucatarie produse locale. Dar cate bucatarii serioase, restaurante din tara isi doresc, cate lupta si cate reusesc sa ia leustean nu de la supermarket, dar de la mici fermieri dar si cu acte in regula ? Mai multe miscari militante internationale, precum Slow Food, sustin produsele locale, dreptul de a se hrani al popoarelor si lupta pentru gastronomie locala si pastrarea unor preparate in gastronomia locala, in ciuda asaltului globalizarii, vitezei de a trai a lumii occidentale si a consumul de mancaruri gata preparate, la pachet. Dezbaterea asupra raporturilor de forta intre global si local, a acaparat si gastronomia precum si locul unde se petrece schimbul de produse alimentare ce sunt necesare gatitului. Piata.
La piata, la piata, ce ne puneti in fata ?
Nu este o imagine cu gogonele, ci cu rosii dulci, dar verzi. Hai deci, sa mergem la piata, sa ne luam zarzavaturi, carne, sa gatim gustos si sanatos. Insa suntem siguri ca gasim la piata, legume si fructe sanatoase ? Și mai ales de ce sa cumparam de acolo si nu de la supermarket ? Este o decizie adesea importanta, ce furnizor ne alegem, ce furnizor cautam. M-am folosit de pledoaria lui David, pentru un punct de vedere. El nu este singurul care atrage atentia ca aceia care sunt profesionisti si gatesc cu dragoste, ar vrea sa gateasca cu ingrediente de la furnizori locali, din Romania. El exprima un pic de tristete a unui numar semnificativ de oameni implicati in aceasta industrie. In plus, ceea ce intelegem din punctul de vedere al lui David, este ca avem o diversitate pe care trebuie sa avem grija sa nu o pierdem. Sa nu ne fie rusine de legumicultura noastra, de mica agricultura. Francezii de la organizatia Kokopelli au circa 400 de soiuri de rosii in banca lor de seminte. La noi cate gasim la piata ?
De la un punct de vedere al specialistului in gatit, trecem la discutia despre un spatiu, acolo unde ar trebui sa gasim legumele si fructele. Ce parere aveti, puteti compara o piata volanta de producatori din vest, cu pietele de pe ici-colo, din orase, mai ales, din Romania ?! Pe baza acestei comparatii, piete de produse locale sunt cam putine in Romania sau nu exista aproape de loc. Ceea ce cunoastem ca fiind piete in mediul urban, sunt de fapt niste magazine in aer liber, cu vanzatori de legume si fructe. Multe sunt asa, cu etaje, termopanate. Sunt masini de facut bani ale consiliilor locale, care, via administratorul de piete, nu opereaza cu filtrul permis de lege ca sa aduca doar producatori in piata cu produse curate, cate mai sunt.
Ar mai fi de spus ca piata din mediul urban nu este singurul canal de distributie al legumicultiorilor, laptarilor. Ei uita adesea ca trebuie sa priveasca si spre alte canale, mai scurte. Gradinite, cosuri cu legume, spitale, restaurante, piete private alternative temporare. Nu numai supermarket-ul si piata urbana sunt solutia.
”Gusturi romanesti”
Iar daca vorbim despre supermarket, in sensul gandit de romani, ceva-ceva se misca pe aici. Cei la care am gasit o abordare interesanta sunt cei de la Mega Image. Toata partea de oferta de legume si fructe este clar legata de cultura agricola locala. Este indicata originea geografica de proximitate, a provenientei legumelor si fructelor. Ba chiar sunt puse alaturi, rosii din Romania cu rosii din Olanda, ceea ce face mai credibila sursa. Iar tot acest pachet, aranjat cum se spune, precum in comertul modern, in calea cumparatorului, este sustinut de acces prin QRCode, la un site despre ce sunt legumele expuse. Cum se pot gati. Delhaize este pe drumul cel bun. Probabil il construiesc cu eforturi, pentru ca este vorba de cantitati mici, de discutii cu producatorii, de cautare, de verificare. Dar simti la magazin mirosul corect de legume de pamant. Cine stie mai multe si poate ca prima impresie, descrisa mai inainte, nu este cea potrivita, sa ne spuna. Tot ceea ce ne dorim este ca noi consumatorii si cei care produc legumele si fructele, sa intelegem ca nu rosia perfect sferica face supa buna. Și trebuie sa vedem ca legatura dintre pamanturile de langa oras si tot ceea ce inseamna alimentatie publica, nu inseamna ca neaparat sa includa marile supermarket-uri. Au rolul lor, dar nu ingredientele necesare bucatariei mici, artizanale, a bistroului din colt. Sa mancati gustos !
NB: Autorul articolului nu are nici o legatura comerciala sau de natura contractuala cu subiectele articolului, persoane juridice sau fizice, exprima un punct de vedere independent, de observator de tendinte in gastronomie.
Resurse:
Bistrot David Contant https://restograf.ro/wp-content/uploads/2011/01/Bistrot-David-Contant..pdf
Slow Food http://www.slowfood.com
Kokopelli http://www.kokopelli-semences.fr/
QR Code http://en.wikipedia.org/wiki/QR_code
Mega Image Gusturi romanesti
http://www.mega-image.ro/quriozitati/gusturi_romanesti_vinete.html