Restaurantul Belviso – mai exact, Trattoria Belviso, asa cum se prezinta ei insisi – a fost deschis in februarie 2013 pe bulevardul Tineretului, peste drum de parc si de Palatul Copiilor. Inainte a fost acolo un alt restaurant, Moments, destul de slab. Au in fata un mic parculet, chiar unde se impreuneaza Tineretului cu Calea Vacaresti, si acesta e principala atractie a lui Belviso in timpul verii, fara indoiala, fiindca au o terasa foarte frumoasa care e inconjurata de acest parculet.
Trattoria Belviso ocupa o bucatica de parter al unui bloc comunist imens, cum sunt toate acolo. Interiorul contrasteaza cu cladirea si cu inconjurimile, fiind amenajat ca un restaurant meridional traditional, foarte colorat, cu decoruri in exces, tot felul de obiecte mici si mari pe pereti si peste tot, mobilier de lemn, fete de masa cu patratele, ceasuri de gara, palnie de gramofon, ciorchini cu diverse, chiar si doua seminee butaforice. Terasa e inconjurata de copacii micului parculet si e acoperita compact.
Meniul e lung la Trattoria Belviso, conform traditiei bucurestene. Specific italian traditional, preponderent, insa si cu bucatarie urbana si chiar cu cateva incercari de bucatarie fina. Au si o sectiune de meniu vegetarian si de post, o raritate intr-un Bucuresti in care nu poti manca aproape nimic in afara de carne in restaurantele sale. Au fost cateva feluri destul de bune, altele mai putin reusite.
Preturile sunt mici la Trattoria Belviso, puse in balanta cu cele de la alte restaurante mai apropiate de centru in care nu mananci mai bine, ba dimpotriva, adesea. Vita e pe la 30 de lei, fructele de mare pe la 20 si ceva, pizza sub 20, deserturile in jur de 10.
Am avut norocul sa dau la Belviso peste o chelnerita adorabila, despre care am mai scris aici, pe Restograf, cand am fost la Lente, un mic bistrou boem din centru; inimoasa si vorbareata, dezinvolta. A venit si patronul locului, cineva care a lucrat mai tot timpul pana acum in restaurante de pe vase de croaziera si din strainatate, care incearca din rasputeri o impacare a caprei occidentale cu varza damboviteana.
Trattoria Belviso e, deci, un restaurant serios, care incearca sa faca lucrurile cum trebuie, si in bucatarie si in sala, si sa gaseasca o cale de mijloc intre ceea inseamna un adevarat restaurant, bistrou sau trattoria, si ciudatele gusturi si apucaturi ale clientului bucurestean. A reusit sa faca mancare buna la preturi rezonabile, ceea ce nu e putin lucru, mai ales pentru un cartier fara prea mari orgolii. Noi speram sa le mearga bine, merita pentru efortul pe care il fac si pentru marele pas inainte fata de ce fusese acolo acum trei ani. Restaurantul Belviso e o alagere buna pentru locuitorii cartierului, dar si pentru cei care isi programeaza o sedere mai lunga in Parcul Tineretului si vor sa manance bine la un moment dat.
