Am revenit la Prime dupa aproape patru ani si mi-a parut rau, pentru ca am lasat acolo aproape 1000 de lei pentru doua persoane, ca sa mananc niste carne cu cartofi prajiti, sa beau vin la pahar, si sa primesc desertul din partea lor (cateva bucatele de ciocolata), pentru ca imi pierise pofta de dulce cand am inceput sa ma gandesc la ce ma asteapta la sfarsit.
Prime e restaurantul premium al hotelului Radisson, in interior la parter. E mai mic decat celelalte, intunecos, ferestrele dau catre holul mare. Am stat mult pe ganduri inainte de a da nota maxima la ambianta unui restaurant atat de intunecos, insa a fost unul dintre rarele cazuri in care aceasta atmosfera intunecata nu parea deloc sumbra, ba dimpotriva. Cu siguranta, un decorator foarte bun a lucrat acolo, toate materialele sunt de calitate, culorile inchise se potrivesc cu cele deschise si te fac sa te simti intr-o alta lume, pe care nu des o vezi in Bucuresti. Prime e un restaurant cu specific american, iar atmosfera este si ea din acelasi scenariu, te ajuta sa te imaginezi pentru doua ceasuri un american bogat. Bucataria e la vedere, despartita de salonul unic printr-un mare geam colorat, semitransparent. M-am uitat de cateva ori acolo, mi-a placut tot ce am vazut, fac lucrurile asa cum trebuie. Si mai au si o sala cu vinuri intr-o parte, in care poti intra si (cred) ca iti poti scoate direct sticla de pe raft.
Prime e un restaurant cu specific american, dupa cum am spus, adica un restaurant de carne, un steakhouse “fine dining”, daca aceasta alaturare de termeni este permisa. Au vita, evident, ceva miel, pui si fructe de mare. Cred ca nu au nimic de porc, si nici nu e nevoie, la urma urmei. Vita e Hereford din Irlanda, cel putin la fel de buna ca Black Angusul din America si mai gustoasa decat cele mai multe vite din Argentina. Noi am luat niste Saint Jacques destul de bune, insa cu niste trufe oribile deasupra, care nu aveau niciun gust si niciun miros, dar absolut deloc! Vita a fost buna, insa nu asa cum stiam eu ca e Herefordul, nu stiu de ce. Daca nu era vorba de Prime si de Radisson, care sunt oameni seriosi, totusi, as fi banuit ca au inlocuit cu o carne ceva mai ieftina. A venit alaturi cu un fel de cartofi frantuzesti, nu cine stie ce, insa cartofii prajiti au fost excelenti, cu cartofi de buna calitate si foarte bine facuti. O salata verde cu niste rosii mici prin ea a fost banala. Am mai luat niste creveti cu sos, destul de buni si aceia. Sosurile au fost bune, insa nu ceva deosebit sau de mare finete. Painea foarte buna, ciocolata de la sfarsit, pe post de desert, buna si ea, dar nu intr-atat incat sa-mi aduc aminte de ea.
Daca nu se declarau deschis restaurant american, nu i-as fi pus lui Prime nota maxima la mancare, dupa toate cele scrise mai sus. Insa mai mult de atat nu prea poti cere de la bucataria americana, nici macara acolo, la ei, iar la Bucuresti cu atat mai putin. Asa ca, pentru acest specific, e chiar un fel de “fine dining”. Un fine dining cu cartofi prajiti, cu salata banala, sosuri bunicele si trufe oribile, insa astia sunt americanii, ce sa le faci…
Cu vinul si-au cam batut joc de noi, si asta m-a enervat foarte tare. Era ceva de la Segarcea. Ne-au pus mai putin de doua degete in pahar, si asta fara sa exagerez catusi de putin! Si de fiecare data ne luau cate 65 de lei pe aceste doua degete de Segarcea… Pe antricotul de vita ne-au luat cate 210 lei, iar pe apa, o sticla mica, am lasat 25 de lei pentru fiecare.
Serviciul a fost foarte bun, cu un chelner deloc tanar care parea sa fi fost adus pe lume exclusiv pentru aceasta meserie. Sper ca nu a lui a fost initiativa de a-si bate joc de noi cu vinul, ci ca a venit mai de sus, de la directorul general al Radissonului. Altfel, ar fi trebuit sa le pun o nota mult mai mica la servicii, chiar cu zambetul lui cu tot.
Asadar, la restaurantul Prime de la hotelul Radisson poti manca una dintre cele mai bune vite din Bucuresti si cei mai buni cartofi prajiti, insa mi se pare pur si simplu imoral sa mergi acolo, chiar daca plateste altcineva sutele sau miile de lei care trebuie lasate la plecare. Eu nu voi mai merge vreodata, asa cum nu mai merg nici in alte cateva restaurante, indiferent cine ma invita. Imi pare tare rau ca a trebuit sa le dau 10 pe linie, tare, tare rau, ma simt oribil…
PS – cateva precizari si detalii obtinute dupa publicarea articolului:
- nota a fost de 813 lei
- ciocolata nu era desert, ci adusa impreuna cu nota de plata, gratuit
- apa era Acqua Panna
(poza initiala era de pe www.viralthread.com)
