Ristorante Trattoria Il Calcio (asa se prezinta) din Herastrau e al doilea “ristorante” al fotbalistilor care au lansat acest lant de “trattoria” si de “ristorante” in Bucuresti, dupa ce primul a fost deschis mai demult in Clucerului. Acestea doua (“ristorante”) sunt pozitionate in categoria restaurantelor luxoase ale Bucurestiului, spre diferenta de numeroasele “trattoria” pe care le-au imprastiat prin tot orasul, spre potolirea foamei oamenilor cu mai putini bani.
Noul Ristorante din Parcul Herastrau, in zona terenurilor de tenis, foarte aproape de Isoletta, de Patru Anotimpuri, de The Gang (Club L8) si la mica distanta de Trattoria omonima tot din Herastrau, e facut exact dupa calapodul lui Ristorante Il Calcio din Clucerului: concept, amenajare, mobilier si decoruri identice, acelasi meniu, si chiar si acelasi chef, de altfel, care isi imparte acum timpul intre cele doua.
Restaurantul e mare, ca si cel din centru, cu o terasa (foarte) acoperita, cu vedere spre lac. Mult mobilier masiv, mult lemn, multe piese de decor, in stilul luxului din anii ’80. Celor cu multe nostalgii, asa, ca mine, le place, insa tinerilor s-ar putea sa li se pare neobisnuit. Oricum, e evident ca au vrut sa transmita un anumit mesaj si sa marcheze o anumita pozitionare, si asta le-a reusit, in foarte mare masura.
Meniul e identic cu cel de la Ristorante Il Calcio din Clucerului, dupa cum am spus, asa ca nu sunt multe de adaugat fata de ce am scris si atunci. Noi am luat un Mix cu fructe de mare destul de nereusit: o caracatita prea fiarta, scoicile cam prost gatite, calamarii asa si asa; sparanghelul, insa, a fost excvelent, spre surpriza noastra, pentru ca nu e usor nici sa gasesti plante de buna calitate si nici sa le gatesti cum trebuie, adica exact cat sa ramana crocante, dar nu amar de crude. Am mai luat paste cu somon, cu pastele foarte bune la gust dar cu somonul prost facut (sfaramicios de prea mult copt, cand ar fi trebuit sa fie spre crud) si cu un gust ciudat. Tartarul de ton, insa, a fost foarte bun. Painea a fost departe de pretentiile unui astfel de loc, iar desertul (o pannacotta) neobisnuit de banal. Asadar, nu sunt sigur ca nota pe care am pus-o la mancare nu e cumva prea mare…
Serviciul a fost foarte bun, au multi chelneri care sunt destul de atenti la ce se intampla pe masa si la ce ai nevoie. Preturile sunt ca si “dincolo“, destul de mari, insa fara a parea exagerate. Clienti au destui, ca toate restaurantele mari din Herastrau, de altfel.
Asadar, Ristorante Trattoria Il Calcio din Herastrau e si el unul dintre restaurantele mari ale Bucurestiului, mai mult prin masivitate si confort decat prin rafinamentele gastronomice, insa e de luat in seama atunci cand ajungeti in zona. Fara mari surprize, nici placute, dar nici neplacute, e de asteptat sa o duca relativ bine, ca si “fratele” lui din centru. Oricum, se pare ca fotbalistilor de la Il Calcio le merge bine, vad ca merg imperturbabil inainte. Aceasta o fi “reteta succesului” in Bucuresti…
