Aylin ne-a cucerit initial cu vocea ei jazzy si duioasa. Dar clipurile de pe Youtube si scenele unor concerte nu sunt singurele locuri in care Aylin si-a fermecat publicul; o face si pe scene de teatru unde intra in pielea unor personaje care duc spectatorii in diverse povesti. Si, pe langa asta, Aylin e si o sursa de inspiratie pentru cei care sunt in cautarea unor destinatii de calatorie si sugestii interesante de a petrece timpul liber.

De la tanara artista am vrut sa aflam si noi mai multe despre universul ei culinar presarat cu influente turcesti, dar si despre scena culturala a Bucurestiului. Asadar, mai jos un scurt interviu cu artista Aylin.

Restograf: Citeam intr-un interviu mai vechi ca ai copilarit intr-un sat la granita cu Bulgaria unde erau majoritar turci si se vorbea o romana stalcita. Stiu ca esti foarte apropiata de cultura turca, dar voiam sa stiu daca de-a lungul timpului ai simtit ceva din Turcia si in Bucuresti?

Aylin: Stii, cu cat trece timpul, imi dau seama ca sunt mai mult romanca decat turcoaica. Am trait toata viata in Romania, Turcia am vazut-o doar ca turist si inca nu o cunosc pe toata. E adevarat ca mai mult de jumatate din viata mi-am trait-o in mica noastra comunitate din Dobrogea, motiv pentru care stiu sa vorbesc turceste si iubesc mancarea si muzica turceasca. E o senzatie pe care n-o pot descrie in cuvinte.
Nu stiu ce intelegi prin “Turcia in Bucuresti”. De cate ori aud pe cineva vorbind turca intamplator traiesc acea senzatie de care ziceam. Insa, nu mi se intampla sa traiesc acea senzatie in restaurantele turcesti din Bucuresti. Si asta, pentru ca eu n-am trait in Turcia turcilor care au restaurantele turcesti din Bucuresti. 🙂

Ma simt mai degraba printre “ai mei” la restaurantul Efendi din Neptun, care este al unui tatar dintre “ai mei”. Meniul contine mancaruri care chiar se fac in casele de turci si tatari din Dobrogea. Pana la primul restaurant turcesc in care am intrat nu stiam ce-i ala kebab, si nici nu mancasem asa ceva. Asta ca un mic exemplu. Noi in Dobrogea stim de suberek, manti, sutlac, pide, serbet, yarimca… Vorbesc despre mancare pentru ca in mintea mea cultura turca traieste prin cultura ei culinara.
Si pentru ca mi-e foame. 🙂

Restograf: Joci in piese de teatru, canti pe diverse scene din oras, iei pulsul orasului dintr-o alta perspectiva. Cum vezi tu publicul bucurestean in raport cu orasul, cum ti se pare scena culturala si de going out din Bucuresti?

Aylin: Oamenii vor sa iasa si sa ia pulsul orasului, sa fie parte integranta a lui. Vor evenimente si happeninguri. Acum zece ani Bucurestiul era ca si mort din punct de vedere al evenimentelor urbane. Daca voiai entertainment ieseai in club, cel mult. Acum se intampla tot felul de lucruri. Festivaluri de teatru si de muzica, concerte mari si mici, in aer liber si in spatii special concepute pentru asta, targuri de toate felurile, strazi care se inchid doar ca sa te poti juca sau plimba pe ele… Bucurestiul este super friendly cu bucurestenii si cred ca si oamenii vad asta.

Restograf: Tu presupun ca ai cunoscut mancarea turceasca asa cum e ea preparata get-beget. Cat de asemanatoare este mancarea din restaurantele turcesti din Bucuresti fata de cea din Turcia sau de cea gatita de familia ta? Sau care sunt diferentele principale?

Aylin: In majoritatea restaurantelor turcesti din Bucuresti se mananca la fel ca in restaurantele traditionale din Turcia. Acestea difera, dupa cum ziceam mai devreme, de mancarea pe care o pregatim noi in Dobrogea. In Turcia foarte popular este kebab-ul. Noi nu-l avem. In Dobrogea majoritatea mancarurilor traditionale sunt pe baza de fainoase, carne tocata si prajeli. Nu sunt cele mai sanatoase, dar sunt foarte gustoase.

Restograf: Care sunt felurile tale preferate din bucataria turceasca? Dar din cea romaneasca?

Aylin: Din bucataria turceasca imi place ciorba si cuscus-ul facut in casa si servit cu serbet sau cu compot de visine care se prepara la nunti, botezuri si inmormantari.
Din bucataria romaneasca imi place mamaliga cu branza si smantana, zacusca, salata de vinete si fasolea batuta.
Sunt o fata simpla si imi place mancarea cinstita. 🙂

Restograf: Ce ai schimba tu la restaurantele bucurestene, ce modificari/ imbunatatiri ai face?

Aylin: Cred unele restaurante ar putea avea mai multa grija cu toaletele. Toaleta unui restaurant zice foarte multe despre acel restaurant. De la design la facilitati, totul ar trebui sa conteze pentru proprietarii de restaurante. Asa ca daca as putea schimba ceva as incepe cu reigienizarea si reamenajatul toaletelor.
Si, acum ca m-ai intrebat si mi-am amintit, sunt foarte multe restaurate foarte cool si jmechere and all that, dar la care tineri parinti sau parintii in general nu pot merge cu copiii si asta ori pentru ca in cele mai multe se fumeaza ori pentru ca nu au loc de joaca pentru copii. Sigur, ca nu peste tot se poate, dar sunt restaurante care ar avea spatiu pentru un loc de joaca si totusi nici nu se gandesc sa amenajeze unul. Tot asa cum, din comoditate si/sau teama de a-si pierde clienti majoritatea restaurantelor au ales sa se poata fuma in interior. Astept momentul in care, spre neplacerea sotului meu, toti fumatorii vor fi nevoiti sa iasa afara sa fumeze, asa cum ar fi normal.

Restograf: Te-ai gandit vreodata sa-ti deschizi un restaurant al tau? Daca da, cum ti l-ai imaginat?

Aylin: Trebuie sa recunosc ca nu este una din dorintele mele.

Vedeti si care sunt restaurantele preferate ale lui Aylin, dar si retetele ei preferate.