Ca la fiecare sfarsit de an, cand facem Topul Restograf al restaurantelor din Bucuresti, discutiile si analizele cu clientii si cu patronii de localuri pe aceasta tema devin din nou subiecte de mirare si de reflectie si un bun prilej de a pune pe hartie concluzii care ii vor face pe psihologi si pe sociologi sa zambeasca din nou.

Asadar, ca sa incepem cu inceputul, bucuresteanul e convins ca se duce la restaurant ca sa manance mancare buna. La toate sondajele in care e intrebat cum isi alege restaurantul la care sa mearga, calitatea mancarii este pusa in capul listei cu criterii de selectie, in orice context. Numai ca putini stiu ce e aceea o mancare cu adevarat buna, iar despre vinuri, sa nu mai vorbim… Ca sa stii ce e aceea o mancare de «grande cuisine», trebuie sa o fi mancat macar o data. Degeaba iti povesteste cineva, iti arata poze, fara folos cauti pe Internet, iti pui la bataie tot rationamentul abstract de care esti in stare. Alta solutie nu exista, trebuie sa o mananci. O singura data e de ajuns. Or, cati bucuresteni au ajuns intr-un astfel de loc pana acum, chiar si cand aveau destui bani in portofel ca sa o faca? Totusi, bucurestenii sunt fericiti fara sa stie, pentru ca ce noroc mai mare poate sa fie decat sa mananci mancare proasta si sa crezi ca e foarte buna? Va imaginati cum trebuie sa fie pentru alti europeni, la care lucrurile stau taman pe dos?

Bucurestenii merg la restaurant pentru a manca bine, deci. Si unde poate sa fie mancare mai buna decat la un restaurant cu peretii frumos vopsiti? Cu cat sunt mai frumos vopsiti peretii, cu atat mai buna e mancarea. Garantat! Daca esti un bucatar foarte priceput si vrei sa-ti deschizi un mic restaurant, insa nu ai atatia bani incat sa iti vopsesti si peretii frumos si sa iti iei si in bucatarie si in camara tot ce-ti trebuie, mai bine uita de Bucuresti! Sau ia de toti banii vopsea si lasa bucataria si camara pe mai tarziu, dupa ce deschizi. O sa iti iei pentru bucatarie si pentru camara cu banii de la primii clienti, veniti in numar mare sa vada peretii. Pentru ca bucurestenii stiu sa-i aprecieze cum se cuvine pe cei care au restaurante cu peretii frumos vopsiti…

Pe bucuresteni ii preocupa sanatatea lor si a natiunii, in cel mai inalt grad! Toate sondajele arata preferinta lor masiva pentru mancarea sanatoasa si pentru restaurantele care o fac. Iar cand ii intrebi cate astfel de restaurante cunosc in Bucuresti, 67% iti spun ca niciunul, iar 29% ca stiu unul sau doua. Insa bucurestenii stiu ca cea mai sanatoasa mancare e cea de la supermarket. Intr-adevar, curat, totul ambalat frumos, temperatura constanta. 63% dintre bucuresteni prefera bucataria romaneasca traditionala, e pe primul loc in sondaje. Carnaciori din zgarciuri, sorici si resturi de carne, ciorba la plic, zacusca la galetusa, pui care se fac gaini in 20 de zile. Si se mai si bucura cand pe o masa imbelsugata cu toate acestea platesc 25 de lei. Li se pare normal, nu li se declanseaza nicio disonanta cognitiva.

Pentru ca bucuresteanul e convins ca la restaurant mancarea se face exact idem si la fel cum o face nevasta lui in bucatarie, acasa. Crede ca bucatarul isi pune sortul si chipiul si se apuca de gatit atunci cand el, clientul, pune degetul pe unul dintre cele 200 de feluri de mancare din meniu. Si crede sincer ca mancarea de la un astfel de restaurant cu 200 de feluri in meniu poate sa fie foarte buna. Toata! Ca, adica, bucatarul stie sa faca toate acestea la fel de bine si ca restaurantul acela are o camara cat un teren de fotbal in care stau sute si mii de produse proaspete si bune, asteptand frumos pe rafturi, doar sa fie alese de catre el, clientul. I se pare normal sa fie asa, nu i se declanseaza nicio disonanta cognitiva. Destept foc, clientul acesta bucurestean…

Pe langa logica, clientul bucurestean mai are si onoare. Pe care nu e bine sa i-o zgandaresti, ca face scandal. El nu se plange de mancarea din restaurante, ci de servicii. I se pare ca diferenta dintre serviciile din restaurantele de la noi si de la cele «de afara» e ca de la pamant la luna. Cu toate ca si oamenii acestia de aici, de la noi, fac cam ce fac si chelnerii din strainatate. Unde, in strainatate, adica, clientul si chelnerul vorbesc de la egal la egal. Insa clientul bucurestean stie ca e stapan, iar daca chelnerul nu face o plecaciune suficient de adanca ii pune un comentariu negativ pe Restograf.

Dar clientul bucurestean e un stapan generos. Oricat de neindemanatic, de prost informat sau de indolent e slujitorul, el tot ii lasa un bacsis generos. Tips, adica, pentru cei care nu cunosc termenul. Si cu cat e mai sarac, cu atat tipsul e mai mare. Mai sarac clientul, vreau sa zic.

Si sistemul axiologic al clientului bucurestean merge mult mai in profunzime. Intrebati daca ar merge sa manance si sa-si lase banii la restaurantul unui politician corupt, al unui mafiot, al unui interlop sau al cuiva care le provoaca dispret si repulsie, la modul general, 78% spun ca nu ar intra niciodata acolo sau ar evita pe cat posibil sa calce pragul unui astfel de loc. Insa, evident, aproape nimeni nu stie care sunt aceste restaurante…

.

.

(pozele de pe www.deviantart.com)