Va mai aduceti aminte diminetile de la curtea bunicilor? La rasarit de soare venea si ceasul desteptator, cu precizie, cocosul ce anunta zorii zilei, bucurandu-se apoi de razele soarelui alaturi de suratele sale. Si inainte ca bunicii sa alerge dupa voi pentru a va aduce in casa, seara, la apus, cocosul isi facea datoria si aduna gainile pe inserat. Cu frumosul lui penaj domina curtea si este gardianul timpului. Asa se intampla si astazi in sat.
Aceleasi amintiri le impartasesc si eu. Dar mai mult decat atat, cocosul este una din delicatesele gastronomiei frantuzesti. Daca ne gandim la reteta Coq au Chambertin, pentru ocazii speciale, este una dintre cele care au consacrat bucataria frantuzeasca. Cocosul reprezinta rezistenta si curajul frantuzesc. 
Este simbolul unei Frante cu radacini taranesti, mandra, curajoasa si prospera. Cocosul nu este simbolul oficial al Republicii Franceze, insa are o puternica conotatie in memoria colectiva, mai ales in sport.
Provocarea la care vreau sa va invit de aceasta data este de a prelua savoir-fare de la marii clasici ai bucatariei frantuzesti pentru realizarea retetei cu produse romanesti. Astfel am ales unul dintre cei mai frumosi cocosi romanesti, crescut in aer liber, in curtea de la Contesti, hranit cu porumbul cultivat de tarani. Aici totul este altfel, departe de agitatia orasului, aerul este mai curat, ingrasaminte naturale si legume proaspete.
Pentru a-i face cinste acestui frumos cocos, a fost necesara o calatorie in lumea vinurilor, pentru a alege unul special, pe masura. Memoria olfactiva si buchetul de arome ce m-au inspirat in pivnita m-au purtat catre podgoriile Buzaului, Cuvée Charlotte. Pentru acest preparat rafinat trebuie sa avem in vedere cateva reguli de baza, pe langa prospetimea produselor: concordanta intre preparat si vinul folosit, de aceeasi provenienta geografica. Am incercat sa ramanem macar in regiuni invecinate.
Aroma vinului in timpul pregatirii dispare, dar se mentine aceeasi structura si savoare, care fac diferenta. Legumele alese sunt si ele tipic romanesti pentru a intregi autenticitatea retetei. Astfel morcovii, telina, ceapa, prazul si putina sunca (piept de porc afumat) au forst puse la marinat pentru 24 de ore. In schimb cocosul nostru are nevoie de cel putin sase ore de gatit, la foc marunt.
Pentru a intregi reteta noastra romaneasca, adaugam o mamliga cremoasa innobilata cu trufe negre din Transilvania. Si iata preparatul nostru incepe sa prinda forma.
Sosul este in perfect acord cu vinul servit. V-as recomanda un Cuvée din 2007, care sa fie deschis cu o ora inaintea cinei.
Oaspetii care s-au bucurat de aceasta reteta cu produse romanesti, si-ar dori sa gaseasca astfel de preparate in bistro. Succesul cocosului de la Contesti ne-a inspirat sa-l adaugam in menu, sa-l gasiti macar o data pe saptamana la bistro. Le povesteam ca zilnic sa pregatim aceasta reteta e greu, altfel cine ar mai anunta zorii zilei in Contesti?
In memoriam Guy Tyrel de POIX
Culinary regards,
David Contant
