Chef’s Table e una dintre cele mai frumoase creatii Netflix, un documentar despre unii dintre cei mai captivanti bucatari din lume. Mini-seria prezinta nu doar mancaruri si restaurante, dar si povestile unor oameni care au ajuns celebri, povestile unor oameni care realmente iubesc mancarea si care au dus arta bucatariei la un alt nivel.
Pe langa imagini si montaje savuroase, Chef’s Table a mai adus ceva pe mesele spectatorilor: lectii de viata si de bucatarie cu adevarat valoroase. Am colectionat si noi 7 astfel de sfaturi de la unii dintre cei mai tari bucatari pe care i-am cunoscut via Chef’s Table si vi le aratam mai jos.
1. Nimic nu e niciodata complet distrus, totul se poate repara
Chiar si milioanele de kilograme de parmezan pe care italienii le-au considerat distruse pot fi recuperate daca ai un supererou bucatar cum e Massimo Bottura. Mai exact, dupa cutremurul din 2012, rezerva de Parmigiano Reggiano era in pericol, astfel ca era nevoie de o crestere a consumului de parmezan ca sa nu se iroseasca productia cutremurata. Massimo a creat atunci cea mai simpla si cea mai gustoasa reteta, una care a adus parmezanul pe buzele tuturor: Risotto Cacio e Pepe (orezul era fiert intr-o apa cu parmezan in loc de stock-ul de pui).
1* Nimic vechi nu ramane intotdeauna la fel.
Sezonul 1, episodul 1, Massimo Bottura
2. Daca vrei sa stii cu adevarat ce pui in farfurie, creste-l tu in gradina ta
Dan Barber, Chef-ul de la restaurantul Blue Hill din New York, a inteles ca orice produs final ajunge acolo printr-un ciclu firesc. Solul cu ingrasamant bun pe care cresc plantele mai fericite; iarba fericita este apoi pascuta de animale care devin mai fericite; animalele mai fericite dau lapte mai bun, oua mai bune. Si tot ce creste intr-un mediu astfel gandit automat aduce from farm to table mancare mai buna.
Sezonul 1, episodul 2, Dan Barber
3. Mancarea buna nu iese doar facuta cu penseta din buzunar, ci si atunci cand te murdaresti pe maini (la propriu)
Poate cel mai de impact episod din Chef’s Table este cel cu Francis Mallmann, un bucatar atipic pentru tendintele vremii. Francis, retras pe o insulita din Patagonia, inconjurata de nimic si de nimc, recreeaza retete cat mai simple cu metode de preparare cat mai barbare. Dar toate sunt garantat spectaculoase in aceasta forma de barbarism: cartofii si legumele lasate la afumat intr-o groapa in pamant, puii atarnati ca la “lanturile” din copilaria noastra, animalele despicate si lasate in aer liber langa foc ca un trofeu al lantului trofic. Si toate acestea ne invata ca si gatitul acesta brut are farmecul lui.
Sezonul 1, episodul 3, Francis Mallmann
4. Poti sa scoti lucruri bune si din piatra seaca (si in pustietate)
Dovada este Chef Magnus Nilsson si restaurantul sau cu 2 stele Michelin, Faviken, din Suedia. Intr-un loc indepartat unde iarna acapareaza aproape toate lunile din an (octombrie-aprilie), pariul cel mai greu de castigat era sa gasesti solutii pentru o mancare buna fara ingrediente de sezon. Si fix asta a facut Magnus la Faviken: a reusit sa scoata din piatra seaca preparate care l-au pus pe harta marilor restaurante. A invatat cum sa conserve ingrediente si a inventat tehnici care sa combata firescul anotimpurilor, astfel ca aduna ca furnica toata vara pentru a oferi o experienta gastronomica aparte.
Sezonul 1, episodul 6, Magnus Nilsson
5. Nimic nu e ceea ce pare, mai ales in moleculara mancare
Chef Grant Achatz a avut aceasta viziune de a lua tot ce inseamna bucatarie clasica si de a o transforma in ceva complet diferit. Astfel, se joaca cu gheata carbonica, cu eprubete, cu spuma, cu forme si substante care sa surprinda clientul tot timpul. Ia capsuna si o transforma intr-o rosie si invers; isi pacalaeste clientii aducand niste carbuni pe foc la masa fara sa le dea vreun indiciu ca acolo li se pregateste urmatorul fel de mancare; incapsuleaza aromele si mirosurile in perne gonflabile, care, odata intepate, umplu restaurantul cu odoruri de rozmarin, ghimbir si altele. Grant, in Chicago, se joaca cu toate simturile clientilor sai, reamintindu-ne ca nimic nu e ceea ce pare, nici macar cand mergi la restaurant.
Sezonul 2, episodul 1, Grant Achatz
6. Intoarcerea la natura si la eul interior ne poate duce departe
Poate un pic transcedental, poate un pic la limita legalitatii, dar Alex Atala, Chef-ul din Brazilia, ne pune putin pe ganduri. El ne baga in adancurile junglei amazoniene, ne duce catre o ferma unde respectul pentru semintele de chilli, pentru insecte si pentru tot ce inseamna natura i-au influentat si lui stilul de gatit. Alex Atala ne invata o lectie foarte importanta dupa ce ne plimba pe Amazon si in triburile carora le-a dat o noua preocupare in viata: natura si putina introspectie ne pot duce departe.
Sezonul 2, episodul 2, Alex Atala.
7. Obsesiile, canalizate in directia potrivita, pot fi benefice
Nancy Silverton, maestra painii si a pizzei din L.A, isi incepe discursul povestind ceea ce specialistii ar defini ca fiind tulburare obsesiv-compulsiva. Dar fix aceasta obsesie de a face lucrurile perfecte a pus-o pe Nancy pe un piedestal. Maestra brutar si Chef povesteste cum se chinuia sa gaseasca reteta perfecta pentru paine si pentru aluatul de pizza, cum inlocuia trei lingurite de drojdie cu 2 lingurite de drojdie ca apoi sa ajunga la 2,5 lingurite. Povesteste cum se trezea in creierii noptii si se ducea sa mai coaca niste paine. Iar dupa ce vezi ce a reusit sa creeze, clar vrei sa mergi sa-i incerci pizza si painea.
Sezonul 3, episodul 3, Nancy Silverton
Voi va uitati la Chef’s Table? Daca da, cine v-a impresionat pana acum?
