Salsa Caliente e un restaurant vechi, din cate mi s-a spus, intr-o casa din cartierul vechi din zona Matache – Grivitei, pe o straduta frumoasa dintre Mircea Vulcanescu si Calea Grivitei, foarte aproape de alte doua restaurante spaniole: Alioli, pe Popa Tatu de ceva vreme, si mai noul Pata Negra, pe Crisana, aproape de Sala Radio. Casa si zona sunt frumoase, Bucurestiul altor vremuri. Inauntru incearca o atmosfera mediteraneana, colorata, cu mobilier in tonuri deschise; arata rezonabil, poate chiar placut unora, desi e mai intunecos decat te-ai astepta. Au si la etaj ceva, sunt canapele, se merge doar pentru evenimente. Terasa, insa, e neingrijita, cam degradata. E mica, inghesuita, cele cateva mese prea apropiate. Au un copac mare, chiar la intrare, care mai salveaza cate ceva. Cand am fost eu mirosea rau de la gunoiul de afara, de pe trotuar – al lor sau al vecinilor, nu conteaza prea mult. A trebuit sa merg inauntru, nu se putea sta.
Meniul e imens la Salsa Caliente, au si numerotat felurile de mancare, s-au oprit la 168. Tin minte ca am mai scris un articol despre meniul lor de la celalalt restaurant, Salsa Picante de pe Schitul Darvari, deschis inaintea acestuia, Salsa Caliente, dar care a fost inchis intre timp. Articolul se numea “Cum imparte Salsa Picante 166 de feluri la 8 mese“, si vad ca a fost citit de peste 100,000 de ori pana acum. Or fi socotit ca nu era destul, au mai adaugat doua feluri la noul Salsa. Plus inca doua de la meniul zilei de 20 de lei: supa crema de ciuperci si pui Shanghai cu cartofi prajiti.
Mancarea a fost proasta la Salsa Caliente, mai proasta decat cea de la Salsa Picante, despre care am scris atunci. Nu am putut manca nimic pana la capat, desi imi era foame. De pilda, “oua umplute cu foie gras” a fost ceva oribil, niste oua umplute cu cel mai ordinar si mai ieftin pate de ceva, nu se stie ce, o pasta foarte subtire, de nemancat. Doar desertul ce a putut fi atins, destul de rezonabil. Un pranz complet ratat la Salsa Caliente, din toate punctele de vedere.
Serviciul a fost apatic, un chelner care parea buimacit ca vede pe cineva in restaurant. Parea bine intentionat, nimic de zis, insa nu stia ce sa faca. Totul lent, m-au tinut aproape o ora si jumatate pentru un pranz. Preturile mari fata de ce ti se pune in farfurie. Nu e de mirare ca eram singur in toata casa.
Salsa Caliente e, asadar, un restaurant cu “specific spaniol” care nu are vreo legatura serioasa cu aceasta bucatarie cunoscuta. Poate o fi fost mai bun inainte si nu stiu eu. Oricum, nu-i vad bine daca nu fac ceva, si asta rapidamente…
PS: Vad pe Internet ca “salsa caliente” inseamna “sos fierbinte”.
