Acești doi peștișori micuți – sardinele și anșoa – înoată în aceleași oceane și împart inclusiv rafturile dedicate conservelor de pește din magazine, cel mai adesea aflându-se unul lângă altul. Amândouă speciile fac parte din categoria peștilor grași, amândouă sunt delicioase și mai cu seamă sănătoase. Poate doar prețul și modul în care sunt consumate să diferențieze cele două specii. Care, de altfel, adesea sunt și confundate. Așa că hai să vezi care e diferența între anșoa și sardine.
În realitate, anșoa și sardinele proaspete arată și au un gust destul de asemănător. Marea diferență, însă, este în procesarea lor. Dacă în stare proaspătă ambii pești pot fi preparați la grătar sau prăjiți, sardinele sunt de obicei conservate, în timp ce anșoa este sărată și tratată înainte de a fi pusă la conservă sau la borcan. Ori uscată, așa cum se obișnuiește în țările asiatice.
Diferite, dar la fel de sănătoase!
Nu știm ce anume face ca sardinele și anșoa să fie subapreciate. Poate că dimensiunile lor sunt cele care le dezavantajează și nu sunt onorante în fața consumatorilor. Și poate că și ignoranța, uneori, neștiind câte substanțe nutritive conțin și cât de mulți acizi grași Omega-3. Ce este curios e că oamenii preferă să înghită capsule de Omega-3 de la farmacie, când au această alternativă care în plus mai este și gustoasă…
Sardinele și anșoa nu sunt interschimbabile în rețete. Adică nu poți prepara o rețetă cu anșoa dacă la ingrediente este specificată sardina, și nici invers. Însă, conservate, pot fi servite la fel, în diferite salate, pizza sau alături de spanac sotat.
Sardinele
Dacă este să facem o descriere foarte corectă, tocmai pentru a diferenția cele două specii, trebuie spus mai întâi că sardinele sunt mai mari decât anșoa. Asta la prima vedere, primul lucru care poate fi observat. Apoi, oasele sardinelor sunt puțin mai groase, gustul cărnii este mai intens, este sărat și seamănă cu cel al tonului.
Atunci când sunt conservate, sardinele își păstrează textura și aroma, indiferent dacă sunt conservate în ulei vegetal, ulei de măsline, în suc propriu sau în sos tomat. Totuși, uleiurile sunt conservanții preferați. Sardinele în saramură ori în suc propriu sunt mai puțin populare, poate și pentru că se descompun mai repede. Asta dacă te întrebi de ce peștișorul din conservă se sfărâmă înainte să ajungi cu el în farfurie…
Profil nutrițional
Atunci când sardinele sunt conservate în suc propriu, într-o cutie vei avea 120 de calorii, 7 grame de grăsimi și 2 grame de grăsimi saturate. În ulei, însă, va avea 130 de calorii, 9 grame de grăsimi și 2 grame de grăsimi saturate. Ambele sortimente conțin câte 340 de miligrame de sodiu. Sardinele sunt bogate în vitamina B12 și seleniu și furnizează aproape 350% din doza zilnică recomandată de vitamina D. De asemenea, oferă și o generoasă „porție” de grăsimi Omega-3.
Cum se servesc
Ca și mod de servire a sardinelor conservate, salatele și sandvișurile sunt modul clasic. Apropo de salate, când folosești conserve în ulei, nu-l scurge și arunca! Folosește-l la prepararea salatei, adăugând și sucul de la o jumătate de lămâie. În afară de salate și sandvișuri, sardinele se mai potrivesc cu paste, adăugând și fenicul proaspăt, semințe de pin, pesmet și vin alb.
Anșoa
Procesarea anșoa durează în general mult timp, fiind uscate într-un butoi timp de nouă luni, apoi presate pentru a face oasele suficient de moi ca să fie mâncate. În magazine se găsește anșoa sub formă de fileuri conservate în ulei de măsline. Culoarea maro provine din lunile de maturare în saramură, așa că sunt incredibil de sărate, au o textură mai dură și și-au pierdut culoarea albă inițială. Acestea sunt anșoa care sunt servite pe salatele Caesar și pe pizza, dar pot fi, de asemenea, gătite în ulei până se topesc pentru a dezvolta o aromă umami folosită în sosuri. Având în vedere că gustul anșoa este puternic, el poate fi chiar prea intens pentru unele persoane. De aceea este adesea utilizat în cantități mici și combinat cu alte ingrediente, pentru a crea o aromă echilibrată.
Un alt tip de anșoa este cea albă sălbatică. Peștișorii au culoarea argintie și carnea albă-crem. Sunt conservați în stare proaspătă pentru a-și păstra culoarea albă naturală și, ca urmare, au o textură delicată și sunt doar ușor sărate.
Profil nutrițional
Un anșoa conservat, de calitate, trebuie să conțină peștișori mai măricei (fileurile mici tradează calitatea inferioară) și musai să fie în ulei de măsline. Anșoa conține mai multe grăsimi decât sardinele, mai mult Omega-3 și mai multe proteine, dar nu conține carbohidrați. Sunt în schimb bogate în seleniu și oferă, de asemenea, cantități mici de calciu, fier și potasiu.
Cum se servesc
Anșoa poate fi servită simplă, pe o farfurie, doar cu un strop de ulei de măsline sau chiar cu puțin unt și pâine proaspătă sau prăjită. Sunt, de asemenea, secretul pentru „o vinegretă perfectă”: anșoa, ulei de măsline, suc de lămâie sau oțet și usturoi. Să nu uităm că anșoa este ingredientul clasic din pizza alla napoletana (fâșiile de anșoa sunt presărate pe pizza pentru a se topi în timpul coacerii, adăugându-i acesteia gustul lor sărat, inconfundabil de delicios). D
e asemenea, este ingredient cheie în unele sosuri pentru paste, în special cele pe bază de roșii. Și, nu în ultimul rând, anșoa poate fi servită ca parte a unui platou de antipasti, alături de brânzeturi, ulei de măsline, măsline și diverse alte preparate tradiționale italiene.
Sperăm că acum lucrurile sunt ceva mai clare în ceea ce privește diferența între anșoa și sardine. Și tot din aceeași categorie, hai să vezi și care e diferența între Crema de zahăr ars și Crème brûlée.