Ai auzit, probabil, de papaya, lychee sau kaki. Dar știi ce este acerola, sau mangustan? Nu-i bai, nici noi nu știam excat de unde să le luăm… Dar ne-am documentat și-acum își povestim și ție despre câteva fructe exotice deosebite.
Despre fructe se vorbește numai și numai de bine. Pe bună dreptate. Pentru că sunt pline de vitamine, minerale și fibre. În plus, fructele par să fie mai gustoase decât legumele și mai ușor de acceptat, cel puțin în ceea ce-i privește pe copii. Cu excepțiile de rigoare… Și cunosc o astfel de excepție și continui să mă minunez cum este posibil să nu pui gura pe niciun fruct! Mai mult, pe niciun preparat care conține fructe! Și nu, persoana nu mai este un copil, are 34 de ani acum și nici în ziua de azi nu știe ce gust au, de exemplu, piersicile, strugurii, căpșunile… Personal o consider o… curiozitate a naturii.
Și apropo de fructe și de curiozități, tocmai am aflat – și vreau să împărtășesc cu tine – că avocado este fruct și el sau că merele plutesc în apă deoarece conțin în proporție de 25% aer și că oferă organismului mai multă energie decât cafeaua. Și știai că o jumătate de cană de smochine are la fel de mult calciu ca o jumătate de cană de lapte? Sau că ananasul rodește un singur fruct pe an și că, în vreme ce căpșunile nu sunt cu adevarat fructe de pădure (pentru că nu în pădure cresc), bananele – ei bine! – chiar sunt fructe de pădure! Tropicale sau ecuatoriale, dar tot păduri…
Hai să vedem… Câte dintre aceste fructe exotice cunoșteai deja?
Dacă am ajuns atât de… departe, la fructele exotice, hai să facem cunoștință cu câteva dintre ele. Măcar teoretic, fiindcă e posibil ca pe unele să nici n-avem ocazia să le gustăm vreodată. Sau cine știe…
Carambola (fructul-stea)
„De loc” din Asia de Sud-Est, carambola este un fruct ceros, care la maturitate devine galben-auriu. Are un gust dulce-acrișor, care duce cu gândul la citrice, mere și prune. Un singur fruct are mai puțin de 40 de calorii, dar compensează prin bogăția de fibre și vitamina C. Pentru a fi consumat nu trebuie nici decojit, nici să i se îndepărteze semințele. Se spală, se taie și pur și simplu se consumă. Singurele persoane care trebuie să se țină departe de acest fruct sunt cele care au probleme renale, deoarece carambola conține acid oxalic, cauza formării pietrelor la rinichi.
Rambutan
Originar și el tot din Asia de Sud-Est, rambutanul are coaja roșie sau galbenă, acoperită de peri moi. Când deschizi coaja exterioară, dezvălui o pulpă albă și suculentă, cu gust dulce-acrișor și ușor acidulat. Mulți îl compară cu gustul strugurilor sau litchi-ului, dar cu o notă distinctivă.
Această fructă este considerată o delicatesă în multe țări asiatice și este apreciată nu doar pentru gustul său, ci și pentru proprietățile sale benefice. Este bogat în vitamina C, fier și fibre și se spune că are proprietăți antioxidante, antiinflamatorii și poate ajuta la întărirea sistemului imunitar.
Acai
Fructele de Acai (pronunțat ah-sah-ee) cresc în America de Sud, în special în Brazilia. Sunt cam de mărimea unei afine, au o sămânță mare, necomestibilă, și gust de ciocolată și fructe de pădure. Ca toate fructele de pădure, acai este bogat în fibre și antioxidanți. Și poate fi consumat în diverse moduri (de exemplu sub formă de smoothie sau ca topping pe diferite deserturi).
Fructele proaspete sunt rar disponibile în afara regiunilor de origine, însă se găsesc sub formă de pulbere sau suplimente.
Jackfruit
Jackfruit (zis și nuca de pâine) este cel mai mare fruct din lume, ajungând să cântărească până la 45 de kilograme. Este originar din India și a câștigat popularitate ca înlocuitor al cărnii în diverse preparate (da, ai citit bine!). Pulpa acestui fruct, fiind fibroasă, imită textura cărnii de porc, motiv pentru care este foarte apreciat de vegetarieni sau vegani. Poate avea un gust neutru sau dulce, în funcție de cât de copt este. Este bogat în vitaminele B si C și potasiu.
Fructul Dragonului
Cunoscut și sub numele de pitaya, se numără printre fructele exotice originare din regiunile tropicale ale Americii de Sud și Centrale și din Asia de Sud-Est. Crește pe un cactus și e un fruct cu un conținut mare de fibre, vitamine și minerale. În plus, ajută la menținerea unei microbiote intestinale sănătoase, adică a unui echilibru între bacteriile bune și cele rele.
Există două varietăți principale: pitaya albă și pitaya roșie. Pitaya albă are coajă exterioară roz pal sau galbenă, iar pulpa sa este albă, cu semințe mici și negre. Pitaya roșie are coajă exterioară roșie sau roz intens, iar pulpa sa poate fi de culoare roșie sau albă, cu semințe negre. Ambele au o textură crocantă și o aromă dulce și subtilă. Coaja fructului, de culoare galbenă sau roz, solzoasă ca pielea dragonului, nu este comestibilă. Pulpa, plină de semințe mici și negre, are gust de kiwi sau de pară. Și se mănâncă folosind lingurița. Ori poate fi adăugată în cocktaluri și deserturi.
Guava
Se crede că guavele își au originea în America Centrală și de Sud. Suculente, dulci și acide, acestea pot aminti de căpșuni și pere. Coaja comestibilă poate fi albă, galbenă, roz sau roșie. Unele guave sunt fără semințe, altele cu semințe, și toate sunt comestibile. O guava are mai multă vitamina C decât o portocală, pe lângă vitamina A, fibre, potasiu și fosfor. Sunt fructe exotice folosite și în sucuri, gemuri și deserturi.
Fructul Pasiunii
Parfumat și de culoare mov, roșu sau galben, Fructul Pasiunii provine din America de Sud. Misionarii spanioli l-au denumit astfel pentru floarea sa cu cinci petale, pe care o vedeau ca simbol al rănilor lui Hristos în timpul crucificării. Are un gust asemănător cu cel al guavei, fiind bogat în potasiu și fibre, cu doar 17,5 calorii per fruct. Tate fructul în două, apoi scoate și mănâncă semințele și pulpa.
Durian
Durian este un fructul național al Malaeziei, supranumit și „regele fructelor”. Asta poate și pentru că ajunge chiar și la o greutate de 18 kg. Este un fruct pe care fie îl iubești, fie îl urăști. Și dacă-ți spun și denumirea lui populară, cel mai probabil că soarta îi va fi pecetluită și nu te vei încumeta să-l guști vreodată. Ei bine, i se mai spune și „fructul cadavrului” din cauza mirosului său extrem de neplacut. Dar este, de altfel, un fruct bogat în fier, vitamina C, acid folic, potasiu și grăsimi sănătoase. Și cu numai 357 de calorii la o cană de fruct!
Mangostan
Este considerat unul dintre cele mai delicioase și mai valoroase fructe din lume. E de mărimea unei mandarine și are o coajă dură, de culoare purpurie. Pulpa albă e moale și are o aromă unică ce amintește de banane și piersici. Se consumă proaspăt, sub formă de suc sau gem. Fructul de mangostan este bogat în xantone, antioxidanți despre care se crede că au proprietăți antiinflamatorii și anticancerigene.
Acerola
Fructul cu aspect de cireașă (i se mai spune și „cireșul de Barbados”) este renumit pentru conținutul său deosebit de ridicat de vitamina C, care ajută la stimularea funcției imunitare și la sănătatea părului, a pielii și a unghiilor. Aceste fructe exotixe sunt pline de fitonutrienți și alți antioxidanți, așa că oferă o mulțime de motive pentru a fi consumate.
Acerola are o coajă subțire și netedă, de culoare roșie sau portocalie, iar pulpa sa este suculentă, de culoare galbenă sau portocalie. Gustul este acrișor și dulce, cu note de căpșune și zmeură. Deși este consumat, de obicei proaspăt, acerola poate fi găsită și sub formă de suc, pulbere sau supliment alimentar.
Kiwano (Pepenele cu coarne)
Cu un aspect frapant, Kiwano e un fruct exotic de origine africană, membru al familiei… castraveților! Se consumă interiorul gelatinos, de culoare verde strălucitor, cu tot cu semințele moi. Aroma sa ușoară a fost comparată cu cea a castravetelui sau a lămâilor verzi, cu o notă de banană. Poate fi folosit în salate, amestecat în iaurt sau transformat în smoothie sau suc. Pepenele cu coarne este bogat în antioxidanți, inclusiv vitamina A, având un conținut scăzut de calorii.
Physalis
Cunoscut și drept „cireașa de aur” sau „lampionul chinezesc”, este un fruct extrem de popular, care provine din America de Sud. E posibil să-l fi văzut și pe la noi, prin restaurante, alături de diverse deserturi.
Fructul mic și sferic, este (culmea!) înrudit cu roșiile, cartofii și ardeii. Când e copt, capătă o nuanță portocalie strălucitoare și devine extrem de atrăgător. Are o textură este moale și suculentă, iar gustul este dulce și ușor acidulat – o combinație inedită!
În plus, este bogat în vitamine și minerale, precum vitamina C, vitamina A, fier, potasiu și antioxidanți. De asemenea, este o sursă bună de fibre.
Santol
Zis și „fructul de bumbac”, este un fruct exotic originar din Asia de Sud-Est, în special din Filipine și Thailanda. Are o formă rotundă sau ovală, coajă groasă, iar culoarea poate varia de la galben-pal la galben-portocaliu. Pulpa fructului este albă și suculentă, iar în centrul său se află o coajă fibroasă și lemnoasă care conține semințele.
Gustul santolului este unic și complex – o combinație de dulce-acrișor, cu note subtile de citrice și piersici. Uneori este descrisă ca având o aromă similară cu cea a ananasului sau a piersicilor. Se consumă proaspăt, de obicei, direct din coajă. De asemenea, santolul este adesea utilizat în bucătăria asiatică pentru a adăuga o notă distinctivă și exotică în preparatele culinare.
Nu știu câte ai gustat din ele (și câte vei avea ocazia să încerci), dar la cum apar și pe la noi tot felul de fructe exotice, nu e exclus să le găsești la tarabă.
Iar dacă tot vorbim de gusturi interesante, hai să afli mai multe despre umami, al cinci-lea gust. Sau despre cea mai bună și mai scumpă carne de vită din lume, Wagyu A5.
