Clasis e un restaurant turcesc pe care l-am gasit cu greu, pentru ca nu are o pagina pe Internet, iar numele l-am gasit scris in diverse feluri: Klasis, Klassis, Classis, Klasic, Clasic, si inca vreo cateva. Am mers pana in Soseaua Viilor, spre capatul apropiat de Chirigiu. E o casa fara etaj acolo, asa cum sunt cele mai multe in acea zona a prafoasei strazi. In spate are o curte lunga si ingusta in care am vazut amenajata o terasa.
Locul e exact cum ma asteptam sa-l gasesc, mai ales dupa ce am fost la Edessa. As putea sa scriu cam aceleasi lucruri si despre Clasis, din toate punctele de vedere, ai putea baga mana in foc ca unul s-a luat dupa celalalt – si nici nu conteaza prea mult care. Clasis sta acolo de prin 2008, chiar langa sediul unei mari firme de transport cu autocarul catre Turcia, compania Murat. Asa ca nu mira pe nimeni ca e plin de turci la Clasis.
Amenajarea si decorurile sunt ca la turci, cam asa cum le-am vazut pe la majoritatea restaurantelor turcesti din Bucuresti, in care grija principala e ce ajunge in farfurie, si nu ce e pe pereti. Doar placile de sticla puse pe mese, peste fetele de masa, ca sa nu se murdareasca, nu prea le-am mai vazut si in alta parte.
Mancarea e buna la Clasis. Aproape toata e expusa in galantare, fie gata pregatita (gustarile si aperitivele reci si mancarea gatita calda), fie carnea cruda, care e fripta de catre Hasan, cheful turc, pe gratarul de caramida din restaurant, direct in fata ta. Aperitivele reci sunt toate fara carne: multe legume, de tip ghiveci, si apoi cele cateva feluri de-ale lor, pe care le gasesti in majoritatea bucatariilor din Orientul Apropiat. Au fost bune toate, desi ghiveciurile aveau mai mult ulei decat era necesar. Humusul a fost mai putin bun, dar rezonabil si acela. Doua feluri de kebap, Adana si Beiti (daca oi fi ortografiat corect) au fost foarte bune, desi primul avea mai mult ardei rosu decat ar putea multi suporta. Cel de-al doilea fel avea aceleasi tipuri de carne tocata, doar ca ardeiul era inlocuit cu usturoi, iar prezentarea putin diferita. Lipia a fost foarte buna si ea, desertul bun, de asemenea.
Am vazut ca mai toate restaurantele turcesti (si cele din zona aceea a lumii, la modul general – cel putin cele care sunt aici, la noi in Bucuresti) prefera sa aiba numai chelnerite in sala, si acelea foarte tinere, de regula. Nici turcul de la Clasis nu se abate de la regula, asa ca am vazut pe acolo mai multe fete vesele, de care oboseala se lipeste mai greu, ceea ce te indeamna sa pui note mai mari la “serviciu”, pentru ca serviciul e mai natural si dezinvolt.
Clienti sunt destui la Clasis, si turci, dupa cum am spus, dar si neturci. Multi stau cu orele cu ochii pironiti pe ecranele televizoarelor, uitandu-se hipnotizati la orice ar fi acolo, fara nicio diferenta si fara nicio reactie pe fata. Mai toti fumeaza si, evident, la Clasis nu exista un loc pentru nefumatori.
Preturile de la Clasis nu sunt atat de mici cum te-ai astepta sa gasesti intr-un restaurant de cartier de pe o sosea de trafic greu, plina de praf si de fum, dar nici prea mari nu sunt. Asa ca acest restaurant turcesc e de recomandat celor care stau, muncesc sau taie frunze la caine in zona, nu e de mers la Clasis in mod special, venind din alt capat al Bucurestiului in mod special pentru asa ceva. (GB)
