Kunnai e un restaurant despre care s-a facut ceva valva in oras, probabil ca in urma unei campanii platite catre vreo agentie de facut agitatie. E un restaurant nou, bine facut, o investitie consistenta, asa ca au toate motivele sa faca asta.
Kunnai ocupa o bucata din parterul unui bloc nou si modern, construit in spatele complexului sportiv Ciresarii (Parcul Copilului). Nu stiu de ce acolo, probabil ca a fost vreo favoare imobiliara, pentru ca altfel nu imi explic. Amenajarea si decorurile sunt in stilul oriental modern: culori intunecate peste tot, oriunde te uiti vezi negru in fata ochilor, multa lumina artificiala. Mie nu mi-a placut deloc, abia asteptam sa termin de mancat si sa ies afara la aer. Am pus nota maxima la ambianta, totusi, pentru ca la lume place asta, asa sunt locurile si vremurile.
Mancarea e buna si foarte buna la Kunnai. Problema cu bucatariile acestea exotice e, intotdeauna, ca nu prea poti sa aduci argumente pentru sau impotriva, oricand poate sa vina cel acuzat si sa spuna ca « … vai, dar la noi in Thailanda (sau cine mai stie pe unde) asa se face orezul, sec si fara gust, tocmai ca sa te transpuna mai bine in spiritualitatea orientala, sa te identifici cu taranul thailandez care de secole mananca orezul in acest fel, care te apropie de absolut prin simplitate etc. » Si ce poti sa-i spui, ca nu intelegi spiritualitatea orientala? Nu se cade, treci drept incult… In afara de orez, care nu a fost pe placul meu, dar nici rau nu mi s-a parut, celelalte feluri de mancare au fost bune si aratoase. Pe farfurii mari si negre, evident! Vinul la pahar ni s-a parut foarte prost, eu nu am putut sa beau nici macar un pahar, iar invitatul meu l-a dat la o parte dupa prima inghititura. Era un pinot gris italienesc (pinot grigio), nu-i stiu numele, insa rar mi se intampla sa-mi provoace un vin alb un asemenea disconfort.
Preturile nu sunt deloc mici la Kunnai, insa e de asteptat sa fie asa. Serviciul a fost neplacut, cu un chelner care, probabil, tocmai aflase ca are cancer sau SIDA, ca mai catranit de atat nu imi inchipui ca ar fi putut cineva sa fie. Si cred ca tocmai ii spusese si colegului lui ce i s-a intamplat, pentru ca si acela parea sa sufere teribil, impreuna cu el. Ne-am gandit ca si asta face parte din strategie, ca la Kunnai vor neaparat niste chelneri care sa nu faca nota disonanta cu negreala din jur si ca intentionat au cautat personal cu boli in faze terminale, inselati de neveste sau care nu isi mai pot plati ratele la banca. Si i-au imbracat in negru si in gri inchis, bineinteles!
Asadar, Kunnai e un restaurant in care trebuie sa mergeti daca vreti mancare thailandeza buna si sa faceti o mica bucurie unor oameni napastuiti de soarta.
(poza e de pe www.deviantart.com)
*
