Il Saraceno a fost un nu prea mare restaurant care mi-a placut destul de mult, influentat, fara indoiala, si de gasirea lui in unul dintre locurile cu poezie ale Bucurestiului frumos, langa Biserica Precupetii Vechi, printre alte case si strazi vechi. Am trecut din nou pe acolo si am vazut Trattoria Amore in loc – sau, mai precis scris, Amore Trattoria. Am inteles ca e a aceluiasi cetatean si ca doar bucatarii s-au schimbat, asa ca putem spune ca aceasta Trattoria Amore e aproape acelasi restaurant pe care il stiam eu.
E o casa veche acolo, fara etaj, pe Toamnei, chiar vizavi de Biserica. Are o curte maricica in spate in care am vazut o gradina cu terasa foarte frumoasa, cred ca vara e unul dintre locurile cele mai placute din Bucuresti. Nu-mi mai aduc aminte de interiorul de la Il Saraceno, insa imi inchipui ca e aproape neschimbat, mobilierul si decorurile par sa fie acolo de multa vreme. E o ambianta clasica, cu mult lemn, culori calde cu nuante inchise. Destul de intunecos, mai ales ca geamurile pe doua parti sunt obturate, nu stiu de ce ar face cineva asa ceva intr-o astfel de casa si intr-un astfel de cartier. Doar cele dinspre biserica sunt libere, Slava Domnului! E mult fum la Trattoria Amore, chiar cand nu sunt multi clienti inauntru. Daca voi ajunge din nou la Amore Trattoria la vara sunt sigur ca le voi pune o nota mai mare la ambianta, dupa o sedere la aer curat pe terasa.
Ne asteptam sa gasim un meniu imens la Trattoria Amore, cu mancaruri din bucataria italiana. Am gasit un meniu imens cu mancaruri din bucataria italiana, cu cateva cu origine incerta si cu bucate din bucataria romaneasca traditionala romaneasca: piftie, ciorba de perisoare si altele.
Am luat si noi ce ne-au recomandat ca fiind cel mai bun la Trattoria Amore, un fel de specialitati ale casei, lucrurile cu care se mandresc ei mai mult: un medalion de caprioara, foie gras nu mai stiu cum si niste paste cu trufe. Apoi am luat si o ciorba de perisoare, care a fost excelenta, de departe cea mai buna mancare de pe masa noastra de la Trattoria Amore. Mealionul de caprioara inecat in dulceata a fost cam tare si destul de banal, piureul de telina (si broccoli, cred) asa si asa, iar sparanghelul a fost prost de tot, de nemancat: si plantele batrane si atoase, si prost facut. Nici pastele nu au fost prea bune, trufele erau uscate si le simteai in dinti.
Partea cu foie gras-ul a fost un fel de ciocnire a generatiilor. O duduita maruntica ne-a intrebat daca vrem sa-l pregateasca in fata noastra. Eu i-am spus ca am crezut ca e bloc (presse) de foie gras, nu ficat intreg, dar ca nu e nevoie sa-l puna in tigaie in fata mea. S-a uitat duduita mirata la mine si mi-a zis ca nu e in tigaie, ca e pate de foie gras, de fapt. « Si cum vreti sa-l preparati in fata mea ? », interb eu, sperand din tot sufletul sa nu-mi propuna sa stau acolo vreo patru – cinci ceasuri. « In cinci minute e gata! » Eu am facut ochii mari, i-a facut si ea, mirandu-se de mirarea mea, dupa care a trecut la treaba. A luat un mic bloc de foie gras, care semana cu ce stiam eu. Nu i-am vazut culoarea din interior, insa parea rezonabil. L-a pus pe o farfurie si a inceput sa-l striveasca cu o furculita. Eu am facut ochii si mai mari. Apoi a turnat putin coniac peste el, a adaugat merisoare si tot felul de alte lucruri, continuand sa-l macelareasca pana s-a facut ca un fel de terci. Intr-adevar, nu a tinut mai mult de cinci minute. Nu mai vazusem asa ceva pana acum, la varsta asta. Nu am nimic cu retetele originale, ba chiar i-am incurajat mereu pe bucatari sa experimenteze cat mai mult. Insa terciul de foie gras de la Trattoria Amore nu ne-a placut deloc, a ramas aproape tot in farfurie si ne-a parut rau dupa bani.
Fiindca preturile de la Trattoria Amore sunt mari, e unul dintre restaurantele bucurestene in care am avut cel mai tare senzatia ca preturile sunt disproportionate fata de ce se vede in farfurie si in jur. Clienti am vazut destui, insa. Stateau cu totii in partea dinspre strada, de unde puteau vedea biserica pe geam. Poate de aceea… Serviciul a fost bun, pe ansamblu, cu chelnerita miniona fasneata si autoritata si cu inca una care nu era in stare sa dea vreun raspuns fara sa o cheme pe fasneata in ajutor.
Asadar, Trattoria Amore e un loc in care as trimite pe cineva sa se reculeaga langa privelistea blanda a bisericii sau sa stea pe terasa, la umbra, mai degraba, decat pentru mancarea scumpa.
