Azi ne-am dus la pranz la restaurantul Nonna Mia. S-a mutat pe undeva pe Sfantul Stefan si am vrut sa vedem daca au mai schimbat si altceva. Am ajuns pe la 12:30 si nu era deschisa bucataria, nu le ajunsese inca bucatarul, asa ca ne-am dus peste drum, vazuseram acolo un restaurant care parea interesant, cu atat mai mult cu cat nu il stiam si ma gandeam ca as putea scrie despre el.
Zona e foarte frumoasa. Bucurestiul vechi, cu poezie, cu case frumoase, cu copaci batrani, curat si linistit, masini putine. La intersectia Sfantului Stefan cu Popa Soare e un restaurant, la parterul unei frumoase case boieresti cu etaj, Le Boutique – food concept store. Probabil “Le Boutique” e o figura de stil, sau vrea sa sugereze si altceva, pentru ca “boutique” e la femeiesc in franceza, asa ca se articuleaza “la boutique”. Insa suna bine si Le Boutique; in fond, poti sa-ti botezi restaurantul cum vrei.
E foarte frumos inauntru la Le Boutique, a fost o mare surpriza placuta. E aerisit, are doua siruri cu cateva mese de o parte si de alta, iar in mijloc un mare spatiu gol, de efect si lucru rar intalnit in Bucuresti, unde si restaurantele care nu au fost vreo data in viata lor pline, tot nu renunta la vreo masa, doua. Conceptul e unitar, foarte bine realizat, mobilier si decoruri cafeniu deschis contrastand pe peretii negri, insa suficient de mult acoperiti incat sa nu para ciudati. La mese au fotolii semicirculare comode. Atmosfera e calda, vesela, meridionala. Au si o camera mai mica in spate, pentru nefumatori, frumoasa si aceea. Nu au terasa, insa au pus doua mese in fata, direct pe trotuar. Daca nu e soare, e frumos de stat acolo. Mi-au spus ca l-au deschis de curand, anul acesta in mai.
L-am intrebat pe chelner daca putem face poze inauntru si a spus ca da, sigur ca da. Am facut mult poze, cu toate detaliile. Cand ne-am asezat sa mancam, vine la noi un domn, catranit, si ne spune ca de ce nu l-am intrebat pe el daca putem face poze, pentru ca el e patronul. I-am zis ca l-am intrebat pe chelner, el nici nu era acolo cand am inceput sa facem poze, si chiar daca ar fi fost nu mi-ar fi dat prin minte sa-l intreb cine e. Suparat foc, ca sa-i dam pozele inapoi, ca e conceptul lui, ii apartine in intregime, si ca nu avem voie sa i-l luam sau sa il copiem. Si ca stie el ca suntem de la Nonna Mia, noii lui vecini, si ca am venit sa-l spionam si sa-i furam nu stiu ce. Si, ca sa fie si mai convingator: “Sa stiti ca eu am ochi albastri, uitati-va bine la mine! Sa nu credeti ca nu v-am citit de la inceput si nu stiu cine sunteti!”. Omu’ ne vazuse iesind de la Nonna Mia si apoi intrand direct la el si facand poze… Nu stiu ce o fi vrut sa spuna cu ochii aceia albastri. Securist, adica de pe vremea lui Ceausescu, nu cred ca era, parea prea tanar; celor de acum nu li se mai asociaza ochii albastri, asa ca o fi ceva ce nu stiu eu inca, insa despre care ma va face sa aflu, probabil…
Meniul nu e lung la Le Boutique, si aproape toate felurile au nume italienesti. Totusi, cei de acolo au insistat ca e bucatarie internationala, asa ca asa i-am trecut si eu pe site. Mancarea a fost bunicica, insa nu cine stie ce. O supa crema de broccoli a fost buna, cea de morcov avea cam mult amaretto, insa destul de buna si aceea; mielul a fost asa si asa, cu multe zgarciuri; sparanghelul tare, atos, chiar daca a fost prea fiert; pizza a fost destul de buna. Am vazut ca au si niste meniuri rapide ale zilei, la preturi reduse, probabil pentru pranz.
Serviciul a fost foarte bun, cu un chelner si o chelnerita cu figuri de liceeni, el cu papion rosu in carouri, adorabili amandoi, dezinvolti, rapizi, neobositi, veseli. La inceput ma gandisem sa le pun o nota mai mica la servicii, sa-l bag si pe patronul cu ochi albastri in ecuatie, insa am renuntat, ma gandesc ca nu o fi zilnic pe acolo, o mai avea si el de lucru pe la serviciile lui secrete. Preturile sunt destul de bune la Le Boutique, cu mai putin de 100 de lei poti avea un meniu complet si un pahar sau doua de vin.
La plecare nu am rezistat sa nu i-o platim putin patronului cu ochi albastri pentru scandalul facut. Era afara, la masa de pe trotuar. Am trecut tantosi pe langa el, am traversat strada si am intrat la Nonna Mia. Am baut o cafea acolo si am plecat. Imi inchipui ca omul cu ochi albastri e convins ca italienii de vizavi ii studiaza acum pozele cu fiecare detaliu al restaurantului lui, una cate una. Sper doar sa nu isi schimbe conceptul si decorurile din cauza asta…
(poza lui bananafx de pe www.deviantart.com)
