Salon Golescu e un restaurant frumos al centrului Bucurestiului, deschis in vara lui 2014 pe Nicolae Golescu – de unde isi trage si numele – in spatele fostului magazin Eva, in locul fostului French Bakery, langa un restaurant cunoscut, La Mama.
Salon Golescu e foarte frumos amenajat, spun ei ca un pub sud-african de la inceputul secolului trecut, cu o masa mare in mijloc, comuna, inconjurata de multe scaune de bar, o masa din barne masive de lemn, impresionanta, de efect. In spate au niste fotolii si o canapea mica din piele maro, cu masute de cafea in fata si cu o usa de fier de semineu, inedite si acelea, ingradite de un grilaj de fier forjat. Mai au ceva decoruri cu lemn masiv nefinisat, o bucata de zid de caramida, podea de lemn, banchete de piele la perete, lampi colorate de tabla, becuri cu incandescenta artistica. In spate au un bar disproportionat de mare fata de mijlocimea (spre micime, chiar) locului, semn ca s-ar putea sa vrea ca Salon Golescu sa fie mai degraba o cafenea, un pub, la care mancarea sa fie ceva oarecum pe planul al doilea. In fata au pus niste plante si vreo doua mese mici direct pe trotuar, de cafenea de oras mare european, unde locul e putin si trebuie sa tragi de orice bucatica.
Le-as fi pus nota maxima la ambianta, fiindca Salon Golescu e un loc frumos si bine facut, daca nu am fi suferit cumplit de caldura, la 34C in augustul Bucurestiului, aerul conditionat pornit doar la cererea noastra nemaireusind sa salveze ceva. Am avut si ghinionul sa fim primii clienti din ziua aceea, si chelnerul ne-a spus senin ca ei nu pot lasa aerul sa mearga cand nu e nimeni in restaurant, ii dau drumul numai cand intra cineva si cere asta in mod expres. A fost foarte neplacut, am mancat cat am putut de repede pentru a ajunge oriunde in alta parte, numai racoare sa fie. Si muzica ne-a facut sa ne grabim, de asemenea, o muzica dura, aspra. O fi vrut sa sugereze ca asa e Africa de Sud, totusi…
Dupa cum am spus, nu cred ca mancarea va ajunge sa fie atractia principala de la Salonul Golescu. Au adus un bucatar sud-african, in ton cu ambianta sud-africana descrisa mai sus, care a facut un scurt meniu sud-african, zic ei. Nu am fost vreodata in Africa de Sud, nici nu am auzit despre mancarea lor. In meniu am vazut feluri de mancare cu trimiteri mai degraba asiatice, cateva nelocalizabile (adica bucatarie internationala), unele cu incercare de fusion. Chelnerul inimos ma convinsese deja sa-i incadrez la bucataria fusion, insa asta a tinut doar pana am gustat putin din mancare. E atat de iute incat nu mai simti aproape niciun gust si nicio aroma in afara iutelii, in tot ce am mancat, de la un capat la altul. Apoi, ne era mai nimic ce sa semene cu bucataria fina la Salon Golescu, asa ca i-am lasat la bucataria nedefinita, adica internationala, si le-am pus un 8 la mancare cu inima indoita.
Preturile nu sunt mari la Salon Golescu, insa portiile sunt mici, asa ca nu se poate spune ca Salonul Golescu e un restaurant ieftin, daca te gandesti ca ar trebui sa iei, poate, mai multe feluri de mancare ca sa pleci cu burta plina. Serviciul a fost bun, cu un chelner vesel si dezinvolt.
Asadar, Salon Golescu e mai degraba un mic bistrou de centru turistic si o cafenea frumoasa, decat un restaurant in adevaratul sens al cuvantului. Mancare ca sa nu bei prea mult pe stomacul gol, nici rea, dar nici cine stie ce. Nu stiu cat succes vor avea acum, vara, ca e cam inghesuit si intunecos inauntru, insa toamna si iarna acestea pot fi transformate in avantaje, mai degraba. Speram sa aiba succes, merita pentru lucrul frumos, de mare calitate si bine facut.
