Răzvan și Irina Fodor sunt mari amatori de gătit și mâncare bună, în general. Așa că am stat cu ei la o șuetă, să povestim despre experiențe culinare inedite, restaurante și preferințe culinare.
O familie frumoasă și veselă, Răvan, Irina și fetița lor, Diana, sunt mari amatori de întâlniri cu prietenii acasă, unde mâncarea e liantul dintre conversații și atmosferă. Spun că au ADN de petrecăreți, iar când vorbesc despre mâncare o fac cu atâta relaxare și poftă, de ne lasă și nouă gura apă! De altfel, singuri se declară pofticioși, deloc mofturoși, amatori de mese câmpenești și fripturi slow cooked, făcute acasă.
De la cherhanale din care Răzvan cu greu se dă scos, la destinații europene cu o mare tradiție culinară (precum Franța), la festine turcești care „dau simțurile peste cap” și până la bunătăți autohtone, familia Fodor le-a încercat pe toate, așa că au ce ne povesti.
Restograf: Ne-a șoptit cineva că sunteți mari amatori de gătit, faceți adevărate ospețe acasă și vă delectați prietenii. Așa este?
Răzvan: Suntem mari amatori de gătit, dar și mai mari amatori de întâlniri cu prietenii. De asta ne-am mutat la casă, pentru mai mult spațiu în care să ne desfășurăm în weekend-uri. Așadar, când ai tot timpul trei camere pregătite pentru oaspeți și ai ADN de petrecăreț, treaba asta cu plăcerea pentru gătit este un must!
Când hotărâm meniul ținem cont, în primul rând, de anotimp: dacă e frig, frigem musai o carne – iar fripturile slow-cooked, lăsate de cu o seară înainte în cuptor, până a doua zi când se „înfăptuiește fapta”, sunt binevenite. Apoi, legumele la gratar și cartofii cu rozmarin sunt „atribute” ale anotimpului rece, fără doar și poate. Nu mai zic nimic de murăturile făcute de mine, că o să ziceți că sunt arogant! Vara mergem pe mese câmpenești, pește, salate, brânzeturi, fructe și multă, multă gheață… pentru șpriț și prosecco.
Irina: La noi în gașcă, partea asta cu gătitul e teritoriul băieților: sunt foarte pasionați și nu prea ai loc de ei în bucătărie. Câteodată, dau din coate și obțin și eu un colț unde fac câte un desert bun de tot – la astea chiar mă pricep!
Restograf: Ce se gătește cel mai des la voi acasă? Ce preferă Diana și ce vă cere să-i preparați?
Răzvan: Ca orice copil, și-ar pune și în cap șnițele, pizza, burgeri și paste. Chiar dacă pe toate i le fac în casă, nu o las să exagereze.
Irina: Da, vrem să o facem balerină, e un vis de-al meu, din copilărie :)).
Răzvan: În rest, noi suntem „turbați” după ciorbe și supe, iar fetele asta îmi cer cel mai des să gătesc.
Restograf: La ce sunteți „experți”, ca să zic așa?
Răzvan: La petreceri. Pentru că nu întotdeauna este vorba despre mâncare, ci despre atmosferă și conversații, iar mâncarea este liantul dintre ele.
Restograf: Dar ceva care să nu vă iasă deloc există?
Răzvan: Să zicem că gogoșile umplute cu brânză sunt doar pentru bunicuțe. Nouă ne-au ieșit niște chestii pe care nici gunoiul nu le-a suportat prea bine.
Restograf: Hai să vorbim puțin și despre restaurante. Cât de des mâncați în oraș și cu ce ocazii?
Răzvan și Irina: Rar spre foarte rar. Ne-am obișnuit cu ritmul ăsta „din-casă-în-casă”și ni se potrivește. Totuși, dacă ceva ne scoate din casă, este vorba de restaurantele cu specific. Ne place mult mâncarea indiană, libaneză și thailandeză.
Restograf: Aveți niște chefi preferați sau emisiuni culinare care care va inspiră?
Irina: Fodor gătește din instinct, iar eu mă inspir de la Jamie Oliver sau Gordon Ramsay. În general, mă inspiră cei care vorbesc cu poftă despre mâncare, trebuie să îi cred pe cuvânt ca să le încerc rețetele.
Restograf: Care sunt cele mai tari experiențe culinare de care ați avut parte?
Irina: Eu am avut un tur de forță cu job-ul, acum două ierni, în Bucovina. Am stat pe acolo vreo săptămână și jumătate și ce am mâncat prin case, pe la oameni… nu pot să descriu în cuvinte!
Răzvan: Pe mine, din cherhanalele care au peștele ăla care trebuie, cu greu mă scoți! Iar dacă vorbim despre mâncarea după care efectiv „gemi” de plăcere, găsești multe preparate prin țară, în sezonul rece.
Irina: Cea mai pregnantă amintire culinară este experiența din India. Acolo am stat aproape o lună și am testat tot ce se putea testa. Era un concurs continuu de arome și condimente, în papilele noastre gustative.
Răzvan: Asia mi-a rupt creierul, și la propriu, și la figurat. În America, timp de o lună, am trăit odiseea burgerilor și a steak-urilor. Europa e friendly pentru că are vin bun și prosecco rece. Apreciez o paella bună spaniolă și onestitatea din mâncarea italienească, sau istoricul culinar al Franței. Să nu mă înțelegeți greșit, dar dacă vreau să îmi dau simțurile peste cap, Turcia, care se întinde pe ambele continente mai sus menționate și e doar la o oră distanță, este iarăși un festin.
Răzvan: La The Boiling Crab, unde se înghesuie celebritățile de la Hollywood, au venit cu niște săculeți în care au amestecat crabii, homarii și ce doamne-iartă-mă mai comandasem noi și ni i-au deschis pe masă. Totul era foarte brut, dar extra gustos.
Restograf: Dar vreo amintire haioasă sau o pățanie culinară aveți de împărtășit cu noi?
Răzvan și Irina: Am mers să mâncăm în LA, la The Boiling Crab. Aflasem că acolo se înghesuie celebritățile de la Hollywood și lumea bună. Am stat la ditamai coada, dar am prins loc, până la urmă. Ne-au pus pe noi niște șorțuri de plastic, din alea lungi, de măcelari, și ne-au așezat la masa care era acoperită cu un fel de mușama. Ne-au întrebat dacă vrem sos dulce sau picant și apoi am așteptat. Au venit cu niște săculeți în care au amestecat crabii, homarii și ce Doamne iartă-mă mai comandasem noi și ni i-au deschis pe masă, după ce, în prealabil, ne-au dotat cu niște clești ca să spargem carcasele. Totul era foarte brut, dar extra gustos. Totuși, după masă, în jurul nostru arăta de parcă am fi tranșat o sirenă. 🙂
Restograf: Din ce aud, s-ar putea sune că sunteți niște gurmanzi. Și-atunci cum se face de aveți așa o siluetă de invidiat?
Răzvan și Irina: O ținem sub control doar cu… noroc. Cu mult noroc!:))) Suntem foarte pofticioși și ne place mâncarea mult de tot!
