Putem extrapola oare aceasta situatie si in Romania? Raspunsul este, cu certitudine, afirmativ – ca doar nu traiesc romanii pe alta planeta (ma rog, unii ar putea totusi sa ma contrazica in acest punct). E bine de avut in vedere ca francezii sunt lideri mondiali la consumul de vin (48 l/locuitor/an, conform OIV) si ne putem imagina, fara doar si poate, ca obiceiurile de consum ale romanilor nu sunt chiar atat de diferite. Cu singura observatie ca la noi consumul de vin este de patru ori mai mic: 12 l/locuitor/an, tot conform OIV. Mai mult, cum venitul romanului este si el sensibil mai mic ca cel al francezului, probabil ca la noi mai mult de 82% dintre cetateni consuma vin acasa si nu la restaurant.
Pana aici toate bune si frumoase, dar apare o intrebare inevitabila: bine, bine, dar de unde cumpara 80-90% dintre romani vinurile, daca nu de la restaurant? Evident, din supermarket, din magazinele specializate sau de pe internet (nu neaparat in aceasta ordine). Aceasta observatie elementara pare evidenta pentru consumatori dar, asa cum vad eu lucrurile, nu si pentru o buna parte a producatorilor nostri. Si de ce spun asta? Pai hai sa vedem…
In primul rand ma uimeste goana inexplicabila a producatorului autohton pentru a-si lista vinurile in restaurante. In multe cazuri furnizorul plateste restaurantului o “taxa de listare” (a se citi “spaga”) doar pentru a avea vinul afisat in meniu. Si ce daca se vinde cate o sticla din an in Pasti? Important e ca lista de vinuri s-a mai ingrosat un pic. Poate ca pe multi dintre cei care citesc aceste randuri (si nu sunt familiarizati cu “obiceiurile industriei”) ar putea sa-i mire faptul ca agentii de vanzari ai producatorilor primesc bonusuri doar pentru faptul ca vinul lor “se listeaza” in restaurante.
In al doilea rand, o alta regula nescrisa a industriei spune ca daca vrei sa lansezi sau sa promovezi un vin e “musai obligatoriu” sa faci un eveniment intr-un restaurant. Practic, producatorul “sparge” niste bani ca sa faca o degustare intr-o carciuma (cat mai de fite, se intelege), in ideea ca, incepand de a doua zi, toti cei invitati la prezentare vor da buzna in localul cu pricina si vor consuma vin in nestire. Mare pacaleala!
In al treilea rand, carciumarii intretin cu mare grija o “legenda urbana” conform careia consumatorul intra pentru prima data in contact cu vinul la restaurant si abia apoi il cumpara dintr-un magazin. O teorie foarte profitabila pentru patronul de restaurant, dar care e (sau cel putin a devenit) la fel de falsa ca si primele doua. Si studiul francezilor o dovedeste din plin.
Asemenea lui Polichinelle – acel personaj comic al teatrului de marionete – multi producatori romani de vin considera, in mod naiv, ca detin taina consumului de vin in HoReCa. De fapt, secretul a ajuns sa fie cunoscut de toata lumea: vinul nu se mai bea la restaurant. Cititi Le Figaro Vin si va veti convinge.
(poza lui tatehemlock de pe www.deviantart.com)
