Interiorul arata foarte bine, am incercat sa surprind cate ceva in pozele facute acolo. Nu au terasa pe Luterana, nu stiu daca o vor face, si nu stiu nici daca exista vreo terasa in curtea interioara, probabil ca nu. Nu le-am pus nota maxima la ambianta pentru ca era gol.
Nici conceptul culinar si meniul nu par sa fie prea schimbate la Sharkia dupa redeschidere. E tot preponderent libanez si arabesc, in general, cu diverse insertii din bucataria internationala. Meniul e lung, si asta da de gandit. Noi am luat doar mancare libaneza, care a fost foarte buna, cu ceva arome si gusturi in plus fata de cea pe care o gasim peste tot in Bucuresti, si cu o prezentare diferita, e asemenea.
Maslinele au fost excelente, humusul cu carne si muguri de pin la fel, supa de linte cu multe legume si painea de asemenea. Supa de rosii a fost buna si ea, si kafta (kofta) la fel, adusa sub forma unei chiftele mari, nu lunguiata, ca de obicei. A fost cam uscata, mie imi place cea imbibata cu seu, insa stiu bine ca la oras nu se mai poate asa ceva, trebuie sa tina si ei pasul cu vremurile. Toate sunt condimentate destul de consistent, ceea ce multora le va placea, mai degraba, insa cei care au o problema cu condimentele ar trebui sa stie. Salata nu a fost la inaltimea celorlalte, insa le-am dat nota maxima la mancare, totusi, daca e sa comparam cu celelalte restaurante libaneze din oras. Si asta pentru ca l-am incadrat la bucatarie libaneza, probabil ca nu ar fi ramas la fel daca era la bucatarie internationala.
Serviciul a fost foarte bun, ne-a placut chelnerita in mod deosebit, care ne-a zambit chiar si cand a trebuit sa anuleze bonul si sa-l refaca pentru ca nu mai aveam bani pe card. Nu ne-a sictirit, nu ne-a apostrofat, nu s-a uitat piezis la noi, nu s-a strambat, nu ne-a ironizat ca aveam cardul gol, nu a oftat, nu si-a dat ochii peste cap, nu ne-a intrebat ca de ce nu ne verificam cardul inainte de a merge la restaurant cu el, nu ne-a zis sa avem grija ca data viitoare sa nu se mai intample asa ceva, nu ne-a aruncat teatral a doua nota pe masa, nu a soptit printre dinti, nu am citit in ochii ei “sper ca macar cash aveti!”… adica asa cum merita clientul unui restaurant bucurestean si cum sunt sfatuiti toti chelnerii sa faca. Nu! Doamnelor si domnilor, fata asta a zis “Sigur ca da, o refac imediat!”, si apoi ne-a zambit! Da! Da, doamnelor si domnilor, dupa toate astea ne-a zambit! Va vine sa credeti?
Preturile sunt marisoare la Sharkia, asa cum ne si asteptam, nicio surpriza pe partea aceasta. Nu sunt exagerate, mai ales ca restaurantul face eforturi sa se diferentieze, si reuseste, intr-o oarecare masura.
Si inca ceva, inainte de a incheia: au o casa de marcat care, atunci cand incepe sa calculeze, si apoi sa puna pe hartie concluzia la care a ajuns, o face tacanind intr-un asemenea fel incat toti clientii din restaurant (cand vor fi) se vor opri din mancat si se vor uita speriati sa vada ce se intampla. Sper ca seara sa nu deranjeze concertele de la Sala Palatului, de la Festivalul Enescu…
Sharkia e un restaurant bun si serios al Bucurestiului, poate chiar prea serios. Nu stiu cum vor reusi ei sa umple un restaurant atat de mare si intr-o zona putin circulata cu un astfel de concept gastronomic si cu preturi mari. Sper sa reuseasca.
