Intr-o zi ne-am trezit cu un mail de la un bucatar roman aflat in Medellin, faimosul oras din Columbia in care si-a facut de cap vestitul Pablo Escobar. Bucatarul cauta putina sustinere pentru un proiect pe care l-a inscris pe indiegogo, platforma de crowdfunding unde se regasesc proiecte sociale, inventii care cauta finantare si alte asemenea. Crepes&Coffee este un proiect care cauta sustinere financiara de la oameni pentru a oferi locuri de munca unor persoane cu dizabilitati: crearea unor puncte mobile de vanzare, niste biciclete utilitare de la care angajatii sa pregateasca si sa vanda diverse tipuri de clatite si, desigur, cafea.

Detaliile proiectului le gasiti aici si tot pe indiegogo puteti sa faceti si donatiile care sa aduca aceasta initiativa mai aproape de realizare. Noi i-am scris domnului Sandu Matei si l-am intrebat mai multe despre proiect, dar si despre ce face in Medellin, de cand gateste si cum a ajuns sa se ocupe de cauze sociale pe alt continent.

1. Spuneti-ne cate ceva despre dvs. si despre activitatea de Chef. De cat timp gatiti, ati fost bucatar si in Romania, care a fost traseul carierei ca chef Profesional?

Sandu Matei: Gatesc de mic copil, o traditie de famile mostenita de la tatal meu care a fost ospatar, bucatar  si sef de restaurant.

In Romania am practicat doar in mediul familial. Am lucrat insa ca sef de resurse umane la Aeroportul Otopeni si apoi ca director zona Frontiere Terestre Duty Free Shop. Aceasta functie m-a facut sa traiesc multi ani in deplasare, singur, unde am profesat ceea ce se numeste bucatar in particular. In perioada ’90 – ’93 am plecat in Franta, unde am lucrat la 2 restaurante ale unui roman: Doina Elysees (pe Champs Elysees) si Doina Tour Eiffel. Pe fondul crizei care m-a afectat foarte mult, dar si al unui faliment al mici mele firme, urmat de multe neplaceri si dureri in viata privata, am luat o decizie extrem de brutala si riscanta.

Am plecat in noiembrie 2011, la 52 de ani, in Venezuela la sora fostei mele sotii, definitiv. Am ajuns pe un continent si intr-o tara unde nu stiam absolut nimic, limba, obiceiuri, cultura, cu 2 valize, una in cap si una in mana…si 540 usd din care traiesc si in ziua de azi. M-am stabilit in Merida cu ajutorul unei prietene si aici am lucrat in restaurante cu specific national, evenimente si am facut o scoala de bucatari de exceptie timp de un an in paralel. Am luat diploma si am plecat din Venezuela, nu sunt indragostit de socialism, nu am fost niciodata, asa ca am ajuns in Medellin cu un an si 11 luni in urma.

Aici m-am inregistrat la Camera de Comert ca sa pot activa in domeniu. Am cumparat un restaurant mic, l-am vandut, am pierdut bani, dar am castigat experinta, dupa care am ramas cu cele 2 restaurante pe care le am si acum: Laurel Bistro, un restaurant mic (are doar 4 mese), destul de elegant intr-o zona foarte buna. Specialitatea sunt clatitele dulci si sarate plus sosuri, salate, vin, sucuri naturale, antreuri. Cu 3 luni in urma am deschis al 2-lea restaurant virtual care se numeste Sandu Crepes. Livrarea comenzilor sau cateringul il fac din Laurel Bistro zilnic.

2. Cum ati ajuns in Medellin si ce faceti acolo? 

Sandu Matei: Am fost invitat de o buna prietena care imi cunostea intentiile legate de gastronomie si de proiectul cu handicapatii. Asa am ajuns si bine am facut.

Zilnic fac cam acelas lucru fara sa ma obosesc, gatesc, citesc despre gastronomie, ma uit la filme pe youtube, studiez mult si muncesc mult.  A avea un restaurant este extrem de complex. Vreau sa mai fac unul, o sa vad cum, dar se va numi sigur Cafe Scorillo.

Mai tot vad superi Chefi la televisor atat in Romania, dar si aici, si le plang de mila ca sunt foarte buni si in tari cu multa publicitate, gatesc in bucatarii de 100.000 de usd si ma intreb ce ar gati daca ar avea doar un cutit intr-o padure. Dar ma rog, am opinille mele despre bucataria televizata tip Master Chef.

3. Ce isi propune sa faca, mai exact, proiectul Crepes&Coffee? 

Sandu Matei: Proiectul a aparut cu 3 ani in urma, am lucrat la el mult timp singur si avea o alta forma, dar esenta era aceeasi. Forma de atunci, ca urmare a experientei pe care o voi castiga acum, ma face sa demarez alt proiect, sa spunem o inventie a mea, de fapt ceva din copilaria mea care ma face sa scot cel putin 2, 3 jocuri de copii…dar mai tarziu ca trebuie foarte bine gandita formula drepturilor de autor si a marcii inregistrate.

Pe scurt, am remarcat ca o mare parte a productiei din bucatarie poate fi alocata unor persoane cu handicap, cu conditia ca cineva sa doreasca asta. Eu am o parte sociala foarte accentuata si probabil ca a venit timpul sa fac ceva bun pentru un grup de oameni.

Asta am cam facut toata viata…am ajutat multi oameni, am mostenit asta de la tatal meu.

Cum intre timp am schimbat macazul cu gatitul, am trecut pe clatite si cu ceva luni in urma a aparut Wheelys cafe in indiegogo finantata cu peste 360.000 usd mi-a venit ideea sa cuplez clatitele cu cafeaua pe strada iar 50% din productie la diverse sosuri, creme sa o fac cu persoanele cu dizabilitati. Traiesc intr-o tara de cafea unde cafeaua pe strada este foarte proasta.

Bicicleta Wheelys Cafe este un instrument care atrage atentia cel putin viziual , este inteligenta sa spunem , si genereaza o crestere a vinzarilor. Asta pentru mine se traduce in cresterea productiei pe care eu o relationez cu crearea de locuri de munca pentru handicapati. Proiectul mai are componenta Youtube, adica in situatia in care nu pot acumula fonduri sa cumpar bicicleta din Suedia, oricum voi incepe sa fac mici filme intre 2 si 5 minute pe care le voi posta pe Youtube dar cu o persoana cu handicap care va prepara totul sub indrumarea mea. Pentru asta acum caut sponsori adica sa fac publicitate pentru diverse marci.

In situatia in care pot cumpara bici ea va avea un regim de lucru zilnic de 2, 3 ore in fata restaurantului Laurel Bistro si cam 2, 3 ore in fata hotelului Inntu Hotel care se afla la 30 m de restaurant. Toate produsele vor fi handmade de catre mine o parte si o parte de catre persoana cu handicap pe care o voi alege in citeva zile.

 
4. De unde a venit ideea proiectului, de ce tocmai street food, de ce clatite, de ce fix aceasta initiativa? 

Sandu Matei: Street food in Colombia, dar si pe tot continentul Sud American este un obicei, o traditie, ceva normal, o forma de existenta, adica functionaza bine sau foarte bine, depinde de produs, zona si ore de lucru. Plus componenta vreme: Medellin este ca si clima o primavara eterna.

Clatitele aici sunt un produs relativ nou, nu au priza peste tot. Eu produc tot, adica nu depind de nimeni; sunt expert in sandvisuri care aparent sunt simple, dar depind de un brutar, pe cand la clatite nu.

5. Cateva cuvinte prin care ati putea convinge oamenii sa doneze bani pe Indiegogo pentru acest proiect. 

Sandu Matei: Proiectul are o latura sociala foarte puternica iar eu fac parte din ea prin cultura si educatia pe care am primit-o de la parintii mei, oameni foarte simpli si muncitori.

Conditia este una singura: persoana care primeste donatia sa puna in practica proiectul iar cel care doneaza chiar trebuie sa fie convins ca o persoana cu dizabilitati locomotorii poate lucra cu mainile daca are la indemana un program de reintegrare sociala de acest tip.

Va dau un exemplu: eu fac de cateva ori pe saptamana, printre altele, salsa Aioli dupa o reteta combinata, si iese espectacular, o mananci pe paine. Eu pot sa va demonstrez ca aceasta retea poate fi facuta si de un orb nu numai de cineva care nu isi misca picioarele. Iarasi avem aceiasi conditie: cineva trebuie sa-i arate cum si sa-l ajute, dupa aia omul are ceva de lucru, poate castiga un venit, invata sa faca un al 2-lea sos si sa se reintegreze diferit in ambientul in care traieste.

Nu in ultimul rand, eu sunt un adept a tot ce este mancarea naturala, proaspata facuta cu ingrediente locale in primul rand si din import (aguacate de exemplu). Cand vad maioneza in borcan sau pachet de salsa de tomate mi se face greata.

Un aspect, in functie de rezultate, acesta este un proiect pilot, daca imi functioneaza la parametrii pe care eu ii prevad, el poate fi implementat oriunde in Colombia, dar si in afara tarii. Nu vreau sa ma imbogatesc, ca nu mai am timp, dar sponsorii sunt importanti, asa ca in ianuarie merg in Bogota sa ma intalnesc cu niste posibile firme care sa ma ajute.

Daca vreti si voi sa sustineti proiectul lui Sandu Matei, Crepes&Coffee, o puteti face aici.