Le Grenier a Pain e un bistrou destul de mare cu o brutarie si patiserie mica deschis in iarna lui 2014 la parterul unui bloc nou de pe Nicolae Caramfil, in capatul dinspre podul Baneasa, unde inainte a fost Red Angus. E dupa modelul tipic al localurilor pe care le gasesti acum in numar din ce in ce mai mare prin noile cladiri si ansambluri de birouri sau chiar de locuinte.
Spatiul e mare, foarte bine amenajat, modern cu amestec de traditional, insa un traditional stilizat, mai mult ca trimitere. E foarte luminos, peretii sunt din sticla; mesele din lemn, sau dintr-o imitatie de lemn bine facuta. E o investitie consistenta la Le Grenier a Pain, cu lucruri de calitate, un concept unitar si de efect, exact dupa moda si gusturile timpului.
La intrare au un galantar cu brutarie si patiserie, insa cu surprinzator de putine produse, fata de marimea locului. Si aceasta e o moda a zilelor noastre – foarte binevenita, de altfel – in care sunt combinate mai mici sau mai mari magzine de delicatese, de brutarie, bacanie (charcuterie) si alte asemenea cu cateva mese de bistrou alaturi, pentru un pranz sau o cina mai mult sau mai putin consistente.
Meniul e frantuzesc la Le Grenier a Pain, dar nu foarte frantuzesc, nu un adevarat meniu de bistrou traditional, ci mai degraba ceva catre bucataria urbana din zilele noastre, cosmopolita si mai greu de definit. Vorbesc despre felurile “principale”, mai consistente, pentru ca micul dejun, sandviciurile, gustarile si maruntisurile suna destul de frantuzeste. Mancarea a fost buna, dar nu cine stie ce, nu am regasit nimic din ceea ce a facut faima bucatariei frantuzesti tradtionale.
Aveau un meniu al zilei, cu cotlet de porc si cartofi prajiti, probabil ca nu prea scump, insa preturile celorlalte feluri sunt mari pentru o mancare mai degraba comuna. O masa in doi, cu o sticla de vin bun, iti scoate usor 300 de lei din buzunar, sau chiar mai mult.
Clienti erau destui la Le Grenier a Pain, si nu m-am uitat atent sa vad daca aveau cu totii cotlet de porc si cartofi prajiti in farfurie. Serviciul s-a straduit sa fie bun si corect, cu un chelner stresat si nezambitor.
Le Grenier a Pain e, deci, un fel de bistrou frantuzesc de oras, cu brutarie si patiserie, foarte bine amenajat, cu atmosfera occidentala si cu preturi asemenea. E de mers acolo pentru cei care lucreaza sau locuiesc in pareta aceea de Bucuresti, mi-e greu sa-mi imaginez de ce s-ar duce cineva din alta parte a orasului pana acolo doar ca sa manance.
