Primul care a inchegat existenta umana in zona Sibiului de azi, a fost un castru roman si apoi o asezare slava. In secolul al XII-lea, a urmat colonizarea germana, cu populatie provenita din regiunea Rin-Mosela, astazi impartita intre Germania si Franta. In 1223, este atestat oficial pentru prima data, ca Hermannstadt. In vremurile moderne, Sibiul a fost Capitala Culturala Europeana in anul 2007, fiindu-i recunoscuta valoarea culturala in spatiul comunitar. In Transilvania in special, cultura include gastronomie. Gastronomia culturii germane, care predomina si azi in Transilvania, nu putea gasi un mediu mai propice, decat cel dat de relieful si stilul de viata al muntenilor. De la supe, mezeluri si mancaruri bogate, pana la deserturi, totul vine din natura si pregateste organismul uman pentru desele asprimi ale naturii.
O mare nedreptate este aceea ca, din cauza situatiei politico-economice din trecut si prin care inca mai trece tara, aceasta cultura nu poate fi reprezentata in spatiul european asa cum ar merita. Pe plan national, insa, datorita traditiei si puritatii naturii, Sibiul este printre primele culturi gastronomice locale. Numai introducerea Sibiului in denumirea produselor alimentare, este in sine, o garantie a calitatii. Cine nu a auzit de mezelurile, sau de branza de Sibiu? Totusi, in pofida valorii inestimabile a traditiei, si a eforturilor localnicilor, autoritatile nationale nu inteleg sa ii sprijine pe acestia, pentru a-si proteja imaginea culturii proprii, cladita cu atat efort.
Vedem in pietele din toata tara, branza de Sibiu in cantitati enorme. Sau mai bine zis, vedem eticheta de Sibiu, pentru ca o foarte mica parte din aceasta branza a vazut macar soseaua de centura a Sibiului. Eticheta Branza de Sibiu inseamna, de fapt, branza buna, in ochii consumatorilor, iar producatorii recunosc cu usurinta ca branza este din cu totul alte zone si nici administratiile pietelor nu au nimic impotriva diferetei dintre eticheta si certificatul de provenienta.
Salamul de Sibiu este o alta marca ce nu are nevoie de prezentare. De la o reteta traditionala, s-a ajuns la un produs industrial de cea mai inalta calitate. Il puteti gasi astazi, pe rafturile supermarket-urilor, vandut feliat, fara membrana specifica, sau chiar fabricat in varianta economica, la care, vechii producatori traditionali nici nu ar vrea sa se gandeasca. Inaintea tehnicilor moderne, salamul de Sibiu se fabrica in 6 luni, din cauza preoceselor de uscare si dezvoltare a mucegaiului nobil. Astazi, aceasta perioada, a fost scurtata la 3 luni, dar tot impune practicarea rigorii nemtesti… in Muntenia si Moldova, pentru ca acest salam a fost fabricat de la inceput in Prahova si Bacau. Chiar daca Scandia Sibiu a obtinut recunoasterea brand-ului Sibiu, asta nu inseamna Denumire de Origine Controlata. Adica, nimic nu impune producatorului vreo legatura cu zona Sibiului, sau cu traditiile lui.
Astazi principalele produse ale Scandia, sunt pateul de porc si conserve de genul fasole cu carnati, pentru care importa materie prima in proportie de 70%. Acest trend a indepartat populatia urbana de produsele traditionale si ii incurajeaza pe micii producatori traditionali sa cosmetizeze mezelurile cu miracolele chimiei moderne, pentru a putea asupravietui.
In spatiul comunitar european, asemenea mosteniri culturale, nu pot fi pastrate la nivel de snoave si legende. Ele sunt un adevarat motor economic pentru bunastarea locala si nationala, sunt protejate cu strictete si se bazeaza pe traditie si respect pentru natura, pentru munca, dar si pentru consumator. A fi european, nu inseamna doar sa le vorbesti limba, ci sa te respecti pe tine, ca parte a acelui intreg.
Intre timp, micii producatori care mai pastreaza traditia in zone precum cea a Sibiului, se bucura mai mult de aer curat decat de prosperitate economica. Nu pot vedea izolarea de febra urbana ca pe o ocazie de a isi fructifica mostenirea, pentru ca nu au mijloacele necesare sa o faca. Sunt masa de manevra in mainile celor mai potenti financiar, cand vin cu promisiuni pentru un trai mai bun.
Ce ramane de facut? Cercetati, intrebati, investigati – incercati sa deosebiti produsele adevarate, cu traditie fata de copiile industriale care au invadat piata. Incercati sa gasiti garantia calitatii – luati contact cu producatorii direct, intrebati si cereti recomandari. Nu va lasati fermecati de o eticheta atragatoare…ce va ramane doar publicitate pentru a spori profiturile lanturilor de distributie organizata.
