Cu putin timp in urma s-a inchis Bistro Montignac de pe George Enescu, intre Piata Amzei si Atheneu, dupa mai putin de 1 an de functionare. Bistroul a avut franciza oficiala Montignac, de la mostenitorii celebrului inventator al regimului de slabit care ii poarta numele, si, prin urmare, era obligat sa respecte retetele intocmai si sa foloseasca numai produse de calitate, certificate. Bistro Montignac a avut si o mica bacanie in interior, unde vindea produsele Montignac, importate direct de la producator. Surpriza vestii inchiderii nu a fost prea mare, totusi, data fiind indiferenta bucurestenilor pentru mancarea sanatoasa si pentru produsele certificate (inevitabil mai scumpe) dar, mai ales, datorita felului in care a fost conceput acest prim restaurant de acest fel in Bucuresti. In primul rand, a fost prea mare si cu riscurile asociate investitiei prea mari si ele, pe cale de consecinta. Semana cu un restaurant elegant, la care sa te duci doar din cand in cand, mai ales ca era chiar in centru. Probabil ca ar fi fost mai logica urmatoarea abordare: acesta e un loc in care cei obligati sa manance astfel trebuie sa mearga cat mai des, daca nu chiar zilnic; nu e un loc in care sa te duci din cand in cand, pentru a “savura” cine stie ce mancare fara gust… Prin urmare, trebuie sa aiba preturi cat mai reduse si sa fie la distanta cat mai mica de locul in care lucreaza (cel mai probabil) sau traiesc (greu de ghicit) clientii potentiali. Or, ar fi fost mult mai logica ideea unui mic bistrou mai apropiat de o cantina decat de un restaurant elegant, si situata cat mai aproape sau chiar in incinta unei aglomerari de birouri (business center sau asa ceva). Speram ca Mihai Amuza sa nu abandoneze cu totul proiectul, pentru ca suntem convinsi ca exista o piata imensa pentru un astfel de produs…