Vlad Eftenie, fotograful care calatoreste prin Bucuresti si ii surprinde in imagini frumoase intreaga esenta, clar stie si unde sunt pitite restaurantele orasului. Luand capitala la pasi marunti eram siguri ca a testat deja multe restaurante bucurestene si ca si-a creat o lista de preferinte. De aceea, dupa ce ne-a povestit cu drag despre ce inseamna fotografia de oras, acum am vrut sa aflam de la Vlad si care sunt restaurantele lui preferate. Lista fotografului o puteti citi mai jos.
Restograf: Vlad, enumera, te rugam, 10 restaurante din Bucuresti in care iti place sa iesi.
Vlad Eftenie: Nu stiu daca pot enumera zece, imi place sa mananc acasa, imi place sa gatesc. In oras ies in general pentru o cafea, pentru un desert. Cand ies sa mananc, desi sunt foarte multe restaurante bune, noi, in oras – eu am tendinta sa fiu conservator si – mai mult, sa imi comand consecvent fix acelasi fel de mancare specific, acolo unde merg. Ma mir ca nu ma plictisesc, ma intreb de ce nu sunt mai efervescent in a avea noi experiente, asa cum de altfel imi si place. Probabil nevoia de repere ma determina sa intru in bucle repetitive.
Dincolo de auto-psihanalizare, hai sa incerc sa ma gandesc unde merg si de ce.
In ultima vreme sunt client fidel al lui Alt-Shift. Pur si simplu imi place locul, atmosfera, copiii care lucreaza acolo (asa imi place sa le zic, sunt tineri politicosi si cultivati si care pot face foarte bine orice in viata, nu sunt “chelneri” care “te servesc” si atat). Trendul acesta din localurile moderne impune de altfel o amprenta emotionala speciala, specific urban-contemporana. Locul e aproape de facultate, cateodata imi stabilesc “biroul” de lucru cu studentii, intr-un cadru mai degajat decat in cel al Universitatii. Alteori pur si simplu imi beau clasicul cappuccino insotit de apa minerala cu gheata si lamaie (prietenii imi stiu preferinta). Meniul e bine structurat, felurile sunt diverse si consistente, poti opta pentru ceva usor sau complex. Imi place cum gatesc pastele (eu insumi gatesc paste si sunt pretentios), oricare model, de la legume la wok la somon proaspat. Salatele – fiecare in parte spune o poveste. Snitelul e foarte bun (spun din ce am incercat eu pana acum, mai am de explorat meniul). Deserturile sunt magnifice – cateodata prea mari pentru cat de dulci sunt (vocea cu grija siluetei se impacienteaza).
A doua optiune e reteaua de restaurante Il Calcio. Fie cel de langa Ateneu (din gradina se vede perfect cladirea istorica, o destinatie sigura de vara, cel putin pentru mine), fie cel de pe Herastrau, pentru ocazii mai speciale. Au reusit performanta de a pastra felurile de mancare neschimbate ca si compozitie, arome, in timp. La unele restaurante totul e ok cateva luni, apoi ceva brusc se schimba – fie compozitia, fie dimensiunea, fie gustul, fie pretul. Aici totul are acelasi gust mereu, iar conservatorul din mine se incanta in fata pennelor siciliene al forno, a pizzei quattro formaggi sau a salatelor. Si deserturile sunt bune. Revin cu placere.
Cu stil se gateste la Gargantua, la parcul Icoanei. Stil si rafinament, preturi rezonabile, locul e special, bine amplasat si amenajat. In general aleg sa mananc fie ce nu pot face eu acasa, fie ceva usor si bun, care sa mearga cu apa minerala cu lamaie :-). Denumiri cu sufixe frantuzesti, elemente de bucatarie italiana, fructe de mare, salate bine echilibrate – poti alege cam orice din meniu, nu dezamageste.
Cand am chef de ceva traditional sau mai zgomtos si ma simt mai “sociabil”, merg la Caru’ cu Bere. Daca vara in mod normal cauti un loc afara – iar terasa e in general super-aglomerata, cred ca e mai bine de mers in sezonul rece sau ploios – pentru o ciorba calda, un ciolan de porc (luat rar, dar ce bun este!) sau un snitel. Meniul e bogat si nu se face rabat de la calitate, e o destinatie pe care o pot recomanda si strainilor, mai ales pentru arhitectura cu stil gotic, spectaculoasa si mancare traditionala, prin definitie, pregatita cu grija.
Aceeasi cafea si apa minerala o beau adesea si la Van Gogh Cafe, in Centrul Vechi. E bine pe terasa, e bine si inauntru, interiorul e bine amenajat si aerisit, la toate nivelurile. O gustare cu branza de capra, nuci si miere e preferata mea, dar stiu ca meniul e bogat si totul se pregateste cu grija. Desertul poate avea o oferta mai bogata, trio de ciocolata e insa foarte bun (ador ciocolata, caut deserturile cu ciocolata oriunde merg, sau prajitura tiramisu). Centrul Vechi e intesat cu oferte culinare, stiu ca exista un ghid dedicat, nu am explorat in amanunt, nu ma atrag musai fripturile sau hamburgerii, iar pizza si paste stiu deja unde mananc.
Cand vreau sushi aleg Zen Sushi. Se lucreaza curat, cu ingrediente selectionate, livreaza si acasa.
La Die Deutsche Kneipe se poate manca un snitel profesionist (mie imi place snitelul, nu am ce-i face, din cand in cand e o optiune, testez diverse bucatarii prin oras cum o faceam odata cu cascavalul pane). Snitelul si cascavalul pane pur si simplu nu ies acasa ca la restaurant. De micul local german am aflat dintr-un top gasit pe net si e foarte in regula.
Home Bar de langa biserica Anglicana e o destinatie familiara, ofera o atmosfera linistita. A crescut odata cu grupul cu care il frecventam, de prin 2007-2008. De cand m-am lasat de fumat, prefer terasa, la interior aerul risca sa devina de nerespirat cateodata. Au introdus bucataria pentru ca initial ne comandam pizza prin telefon, iar ei nu aveau nimic impotriva. Se gateste bine, divers, preturile sunt bune, locul combina un bar cu un mic restaurant, fiind ceea ce am defini un bistro prin excelenta. Un popas placut.
Tot la categoria popas as include si Primus, langa Biserica Alba – George Enescu colt cu Calea Victoriei. Se gateste bine, am incercat aici niste spaghete, salate.
Desertul se ia de la cofetaria Dolce Principessa. Nu am alta optiune. Aflata pe Calea Dorobantilor, intre ASE si Perla, cofetaria produce prajituri in laboratorul propriu, fiecare in parte meritand sa fie degustata. Ciocolata din prajituri are un gust senzational, preferata mea fiind Trancio. Le-am si spus ca ii voi mentiona in textul meu, am primit o bomboana fondanta ca premiu :). Si saratelele sunt geniale, proaspete, intotdeauna. Vara se poate sta in curte, la umbra.
Pentru cei mai pretentiosi sau care isi doresc sa impresioneze, deserturi bune pot afla si la Chocolat.
Bine, am reusit sa enumar zece, chiar mai multe :-). Cu siguranta mai sunt multe locuri interesante, si eu vreau sa descopar noutati, in timp.
Descopera mai multe despre Vlad Eftenie.
Descopera si care sunt retetele preferate ale lui Vlad Eftenie.
