Wagyu e un gen de vita, familia de care apartine si faimoasa Kobe. Povestea acestei vite patentate de japonezi si care e controlata cu strictete incepe acum 100 de ani. Japonezii, pe atunci, nu prea mancau vita, o foloseau mai mult la lucrul pamantului si aveau nevoie de vite cu mai multa grasime ca sa aiba rezerve de energie pentru jobul lor. Astfel, au adus vita din Europa si au facut niste incrucisari cu soiurile lor, obtinand carnea aceea marmorata mult visata, adica avea grasime in fibra musculara, nu era carne macra asa cum erau obisnuiti pana atunci.
Stati linistiti, vorbim de grasimi nesaturate, alea care sunt bune pentru organism. Carnea are un procent ridicat de grasimi oleaginoase nesaturate, adica putine calorii si o grasime care arde la temperaturi mai joase, dar care da si un gust deosebit carnii. Si da, Wagyu e scumpa. Mai ales Kobe, care e cea mai buna carne de vita dintre toate tipurile de Wagyu. E scumpa pentru ca e o delicatesa, asa cum o descrie si bucatarul Dakota: “stii cum e? Pui felia de carne in gura si puf, se topeste, nu mai exista. E ca untul”.
Rib eye este, de fapt, antricotul de vita, poate una dintre cele mai savuroase parti ale vitei datorita fibrei grase care da o savoare aparte carnii. Iar acolo unde imbini cele 2 elemente, cea mai buna parte a vitei si un soi de vita de exceptie, e clar ca pofta vine imediat.
