Motto: ”Vizitati-ne pentru a avea o experienta relaxanta si revigoranta ce va va indulci viata plina de stres”
Avem mare noroc. Spre deosebire de alte zone din tara, la Corbu e cald, chiar foarte. Zona, parte a Rezervatiei Biosferei Deltei, a ramas destul de salbatica, datorata relativei izolari geografice dar si celor ce incurajeaza tot mai abundent mizeria de pe plaja.
In drum spre nisip, iti face cu ochiul un nume ce deschide poftele si inteligent ales: “Papa’n Drum”. Imediat ce ne-a plesnit foamea, ne proptim in locul respectiv. Nu exista decat o terasa cu doar cateva mese din lemn, afara, cu 20-30 de locuri. Simpla, abia ridicata, dar fara impresia de ”nou”, cu racoare potrivita; e tot ce trebuie. Ulterior abia, am aflat ca este parte integranta a unei pensiuni. Meniul nu e stufos ceea ce poate fi un semn bun, mancaruri putine inseamna in general gestiune si control mai eficient al calitatii si prospetimii. Numarul locurilor e si el limitat, astfel ca alegerea amiezii pentru a lua masa s-a dovedit ulterior buna, lumea venind apoi tot mai numeroasa.
Ni s-a recomandat limonada asa ca am incercat-o si simpla si combinata (cu bere); pretul celei dintai e acelasi ca in Cluj dar per ansamblu, costul mesei e mai mult decat corect. Pentru aperitiv am incercat icrele casei, de crap, fine si cu gust proaspat de peste, de mare, bine dozate in ulei. Acompaniate din plin cu ceapa fin taiata, iti spui ce bine c-ai nimerit din drum aici, si nu altundeva. Borsul de peste, din crap si hamsii proaspete, chiar daca simplu, cu putine legume, a avut efectul cautat, adica hidratant si dezalterant. Saramura, reusita, prin gust, arome si culori, nu se ridica totusi la nivelul celor mai reusite din Delta. Pacat si ca legumele au fost mixate la robot, textura acestora fiind astfel afectata.
Serviciul a fost cel putin in prima zi (asta pentru ca am revenit si zilele urmatoare), calduros si familial, fara pretentii. Revenirea in zilele urmatoare a mai scazut din entuziasm, servirea prelungindu-se foarte mult si parca si calitatea mesei. Chiar daca binevoitor, lipsa probabila a experientei personalului (din aceeasi familie?!) in gestiunea meselor si a bucatariei a cam iesit in evidenta.
Oricum, de apreciat simplitatea locului si prospetimea preparatelor; numai si pentru atat astfel de locuri au nevoie sa ramana (cel putin) la fel.
