Va asteptati probabil, ca un medic pe un site care-si propune sa prezinte diverse perspective asupra mancarii, sa scrie despre alimentatie si sa foloseasaca diferiti termeni medicali pretentiosi. Mai apoi, sa puna la colt gurmanzii si poftele lor rafinate si sa predice despre beneficiile vreunui ingredient sau altul. Dar, nu va fi deloc asa, pentru ca voi aborda mai mult decat alimentatie, voi prezenta perspectivele asupra vietii, care ii fac pe oameni sa traiasca mai mult, si in sanatate.
Mancam mai mult sau mai putin, mai bine sau mai putin bine, obisnuit sau rafinat, dar ceea ce ne diferentiaza cu adevarat este perspectiva asupra propriei vieti si implicit asupra modului in care ne alimentam. Cei mai periculosi doi ani din viata unui roman, sunt anul in care s-a nascut – din cauza mortalitatii infantile – si anul in care s-a pensionat – din cauza pierderii motivatiei de a se trezi dimineata.
In ziua de astazi suntem bombardati cu informatii, si adevarul este ca exista multa confuzie cu privire la ce anume ne ajuta cu adevarat sa traim sanatos, mai mult si mai bine. Mai bine sa alergam la marathon, sau sa facem yoga? Trebuie sa mancam carne organica sau tofu? Daca vine vorba de suplimente, trebuie sa le includem in diete, sau mai bine nu? Dar cu hormonii de crestere si cu resveratrolul cum e? Sa devenim vegani, sau sa manacam carne in continuare? Cine ne ajuta mai mult, medicina alopata sau medicina complementara? Ce trebuie insa sa stim cu precizie, este faptul ca nu exista solutie la minut sub forma unei pilule, diete miraculoase si leacuri universale, cum nu exista nici alimente unice – miracol.
Mancarea este un act social si cultural, chiar daca sfarseste in cateva cavitati si cativa metrii de intestine, care-si fac treaba cu precizie matematica. Si nu e de gluma, avem de hranit cele peste 35 trilioane de cellule ale corpului nostru!
Dar ce mananca oare alte culturi din aceasta lume, unde oamenii traiesc mult, in sanatate, nu cunosc anumite boli, ci doar se mira atunci cand apar?
Populatia cu cei mai longevivi barbati din lume (si vestile bune pentru barbati se opresc aici!), se afla intr-o regiune muntoasa a Sardiniei, provincia Barbagia. Aici barbatii ajung cu usurinta la 100 de ani si foarte rar prezinta boli cronice cunoscute in Europa, cum ar fi diabetul sau obezitatea. Sunt o populatie de oieri, se misca permanent, tinanadu-se dupa oile lor, iar solul nefiind foarte generous, optiunile alimentare sunt reduse. In general mananca ceea ce pot lua cu ei pe munte, atunci cand pasc oile. Coc o paine fara miez facuta din grau integral, mananca branza de la oile care pasc iarba – deci bogata in acizi grasi Omega 3 – si beau un vin rosu (Cannonau) care contine de trei ori mai mult polifenol decat orice alt vin produs in lume.
Dar adevaratul secret consta mai degraba in felul in care este organizata societatea lor, adica modul in care ii trateaza pe batrani. Daca mergeti pe strada in Bucuresti, veti vedea probabil cateva tinere sumar imbracate care va zambesc interesant de pe un panou publicitar, asezonate cu cate un „tanar la bustul gol”. In Sardinia insa, cu cat esti mai in varsta, cu atat ai parte de mai multa echitate, si cu atat intelepciunea iti va fi mai cinstita. Daca veti merge la chioscul de ziare in Sardinia, e foarte posibil sa puteti cumpara calendarul „Centenarul lunii”.
Acest aspect – asa cum reiese din studiile Institutului American de Gerontologie – nu are efecte benefice doar asupra varstnicilor, care sunt tinuti aproape de familie, ci aduce un spor genral de aproximativ 4-6 ani la speranta de viata. Tot cercetarile arata, ca acest fapt face bine si copiilor din acele familii, care prezinta o rata mai scazuta a mortalitatii si imbolnavirilor –ceea ce a fost numit „efectul bunica”.
In cealalta parte a planetei, la aproximativ 800 de mile la sud de Tokyo, in arhipelagul Okinawa, se gaseste kilometrul zero al longevitatii. Aici este locul in care a fost gasita populatia cu cele mai varstnice femei din lume. Este locul unde oamenii au cea mai lunga speranta de viata din lume, fara a fi apasati de dizabilitati de orice fel. Deci au exact ceea ce ne dorim cu totii: traiesc mult, si tind sa moara in somn.
Traiesc cu aproximativ 10 ani mai mult decat un american obisnuit, au cu de 5 ori mai multi centenari decat are America si doar o cincime din rata cancerului de colon sau de san, principalele cauze ale mortalitatii in Europa. Cat despre rata bolilor cardiovasculare – principala cauza a moratalitatii in Romania – aceasta este doar o sesime din rata intalnita in Europa. Faptul ca aceasta cultura realizeaza aceste performante, sugereaza in mod clar, ca au ce sa ne invete!
Ce fac ei de fapt? Au o dieta bazata pe plante, bogata in vegetale, si cu multa culoare. Si mananca de 8 ori mai mult tofu, decat orice alta natie de pe planeta.
Mai important insa decat ceea ce mananca, este cum mananca. Au tot felul de mici strategii care sa-i fereasca de supraalimentatie, care dupa cum stiti, este cea mai mare problema a romanilor. Cateva dintre strategiile lor, sunt: mananca din farfurii mai mici, asa ca tind sa manance mai putine calorii la fiecare masa, in loc sa serveasca masa in stil familial, putand astfel manca mult, fara sa-si dea seama, ei se servesc la tejghea, restul alimentelor sunt puse la loc, si apoi isi duc portia la masa.
Deasemenea, in cultura lor exista un proverb vechi de 3000 de ani, care cred ca este cea mai ingenioasa sugestie facuta vreodata cu privire la dieta. Inventata de Confucius, aceasta dieta este cunoscuta sub numele de „Hara, Hatchi, Bu”. In esenta, este o mica zicala pe care acesti oameni o spun inaintea mesei, ca sa-si aduca aminte sa se opreasca atunci cand stomacul lor este 80% plin. La cam o jumatate de ora dupa ce incepem sa mancam, senzatia de satietate ajunge de la stomac la creier. Reamintindu-ti sa te opresti la 80%, te ajuta sa eviti tocmai supraalimentarea.
Dar, ca Sardinia, si Okinawa are cateva structuri sociale pe care le putem asocia cu longevitatea. Stim ca izolarea ucide. Acum 15 ani, un American obisnuit avea 3 buni prieteni, numar ce a coborat la unul si jumatate acum, conform statisticilor. Daca ati fi suficient de norocosi sa va nasteti in Okinawa, v-ati naste intr-un sistem care va garanteaza automat un set de prieteni cu care sa calatoriti prin viata – sistemul „Moai”. Daca faceti parte dintr-un „Moai”, indiferent de situatia in care va aflati, aveti intotdeauna pe cineva care sa va sprijine.
Tipic pentru Romania, ne-am impartit perioada maturitatii in doua parti. Prima reprezinta viata noastra activa, cand suntem productivi. In cea de-a doua perioada, ne pensionam, iar in mod obisnuit asta inseamna retragerea in fotoliu, sau in cel mai bun caz la un gratar pe marginea drumului, cu baietii.
In vocabularul celor din Okinawa, nu exista termen pentru pensionare. In schimb, exista un cuvant care iti defineste intreaga viata, iar acel cuvant este „ikigai”. Tradus aproximativ, acesta inseamna „motivul pentru care te trezesti dimineata”.
Populatia cu cea mai lunga viata din America, sunt Adventistii de Ziua a Saptea, din jurul orasului Loma Linda, California. Adventistii sunt metodisti conservatori, care sarbatoresc Sabatul de vineri de la apus, pana sambata la apus, pe care il numesc „sanctuar in timp de 24 de ore”. Nu in ultimul rand, acestia respecta cu sfintenie cateva obiceiuri care le ofera o extraordinara longevitate, comparativ cu restul popoarelor.
In America, speranta de viata pentru o femeie este de 80 de ani, iar in Romania de aproximativ 75 de ani. Pentru a femeie adventista insa, speranta de viata este de 89 de ani. Iar diferenta este si mai pronuntata in cazul barbatilor, care traiesc cu aproximativ 11 ani mai mult decat ceilalti americani. Acesta date ni le arata un studiu care a urmarit aproximativ 70.000 de oameni pe o perioada de 30 de ani.
Adventistii de Ziua a Saptea sunt o comunitate heterogena – albi, negri, hispanici, asiatici. Singurul lucru pe care il au in comun, este un set de mici obiceiuri pe care le urmeaza cu strictete pe tot parcursul vietii. Dieta si-o procura direct din Biblie – Geneza: capitolul unu, versetul [29], unde Dumnezeu vorbeste despre leguminoase si seminte, si intr-o alta strofa despre plantele verzi, in mod evident, lipsind carnea, aspect ce este luat in serios de catre ei.
Pentru 24 de ore in fiecare saptamana, indiferent cat sunt de ocupati, de stresati la serviciu sau unde trebuie transportati copiii, ei opresc totul si se concentreaza pe Dumnezeul lor, pe reteaua lor sociala. Legate puternic de religie, sunt plimbarile in natura, iar puterea acestui aspect nu consta in faptul ca este pus in practica ocazional, ci ca este practicat in fiecare saptamana, o viata intreaga – un mod de a pune corpul in miscare facil, si necostisitor.
Deasemenea, adventistii se intalnesc permanent in grupuri. Asa ca, daca mergeti la o petrecere adventista, nu veti vedea oameni consumand alcool sau fumand marihuana. In schimb, veti auzi discutii despre urmatoarea lor iesire in natura, retete culinare, si rugaciuni. In alti termini, adventistii se influenteaza reciproc intr-un mod profund si semnificativ.
Deci, care sunt elementele comune ale acestor trei culturi? Care sunt lucrurile pe care ei le fac in mod similar, iar noi diferit?
Nici unul dintre ei nu practica exercitii fizice, cel putin nu in felul in care le concepem noi. In schimb, isi organizeaza vietile astfel incat sa fie in mod constant implicati in activitati care sa le puna corpul in miscare. Femeile de 100 de ani din Okinawa stau pe podea, si se ridica si se aseaza, de 30 sau 40 de ori pe zi.
Sardinienii locuiesc in case construite pe verticala, datorita reliefului muntos, si sunt obligati sa urce si sa coboare scari de mai multe ori pe zi. Fiecare drum la magazin, la biserica sau la casa unui prieten, este o ocazie buna pentru o plimbare.
Facilitatile care noua ne fac viata mai usoara, la ei lipsesc cu desavarsire. Nu exista nici un buton pe care sa apesi pentru a efectua munca in casa sau in gradina. Compozitia pentru prajituri este amestecata cu mana, si si acest fapt poate fi considerat o forma de activitate fizica, arzand calorii la fel de bine ca si mersul pe banda. Atunci cand in mod intentionat practica activitati fizice, sunt lucruri pe care le fac cu placer: se plimba – singura cale dovedita pentru a opri declinul cognitiv – si toti lucreaza in gradina. In alti termeni, stiu cum sa-si organizeze viata in mod corect, ceea ce le da perspective corecte asupra vietii.
Fiecare dintre aceste popoare isi rezerva timp pentru repaus. Cei din Sardinia si Adventistii de Ziua a Saptea se roaga, iar locuitorii Okinawei au obiceiul venerarii inaintasilor. Cand omul este grabit sau stresat, se declanseaza ceea ce se numeste raspuns inflamator, care se asociaza cu orice fel de boala – de la Alzheimer, pana la bolile cardiovasculare. O relaxare de odar 15 minute pe zi, schimba acea stare inflamatorie intr-o stare anti-inflamatorie.
Acesti oameni isi cunosc rostul in viata („ikigai” – Okinawa), si sunt activi atata timp cat traiesc, ceea ce le adauga aproximativ sapte ani la speranta de viata.
In schimb, nu exista o dieta care sa asigure longevitatea. Acesti oameni consuma o activitate mica de alcool in fiecare zi – un lucru foarte placut si pentru romani, de altfel. Totodata, popoarele longevive amintite tind sa aiba o alimentatie bazata pe plante, ceea ce nu inseamna ca nu mananca carne, dar consuma multe leguminoase si nuci. Nu trebuie uitate nici strategiile lor de prevenire a supraalimentatiei, lucruri mici, care ii ajuta sa se ridice de la masa la timpul potrivit.
Nu in ultimul rand, temelia stilului lor de viata este calitatea legaturilor dintre ei – aseaza familia pe primul loc, au grija de copiii lor si de parintii lor in varsta. De regula, toti apartin unei comunitati religioase, care valoreaza intre 4 si 14 ani suplimentari la speranta de viata, cu o implicare saptamanala a individului. Cel mai important aspect insa, este apartenenta la tribul potrivit – ori s-au nascut printre, ori s-au inconjurat din proprie initiativa de oamenii potriviti.
Candva ne aflam si noi pe aceasta lista a culturilor care ajuta oamenii care fac parte din ea sa traiasca mult si in sanatate. Prof. Ana Aslan si Prof. C.I. Parhon l-au descoperit undeva in zona Clujului, pe Matei Pop, zis si Mastei din Osoi, un taran roman, care a trait conform cronicilor pana la varsta de 148 ani. Ce facea el? Muncea cu ziua la oameni, petrecea mult timp in natura, dormea pe unde apuca, si manca zer, carne si malai, intr-un cuvant: o mancare simpla, ca si viata lui. Cand si cand se bucura de un pahar de tuica, pe care il primea de la sateni. Nu cunostea banul, iar munca era moneda lui de schimb pentru mancare.
Omul modern munceste mult si „impins de la spate”, face lucruri care nu-i aduc placere, devenind neatent la elementele importante ale vietii.
Stim din studiile Framingham, ca daca trei dintre prietenii nostri cei mai buni sunt obezi, exista 50% sanse ca si tu sa devii supraponderal. In schimb, daca ideea prietenilor tai despre petrecerea timpului liber coincide cu cea de activitate fizica, daca consuma alcool, dar temperat, si mancanca sanatos, sunt saritori si de incredere, aceste lucruri vor avea un impact pozitiv in timp.
Oricat de dur ar parea, dietele nu functioneaza. Nici o dieta din istoria lumii nu a functionat pentru mai mult de 2% din populatie, iar 1 europen din 5, tine o dieta odata la 2 ani. Programele de exercitii fizice incep de cele mai multe ori in ianuarie, si se termina de obicei prin octombrie, pentru ca din noiembrie nu mai avem timp deoarece ne pregatim de Sarbatori! Cand vine vorba de sanatate si longevitate, nu exista solutie la minut sub forma unei pilule magice, sau orice altceva, ci doar un stil de viata, care desi adaptat lumii in care traim, nu ne face sa uitam de noi insine.
***
Dr. Florin Ioan Balanica este Consultant Personal de Sanatate, Fondator al Scolii Pentru sanatate si Longevitate (www.doctorbalanica.ro). Articolul porneste de la un studiu al Institutului National de Gerontologie al USA si National Geografic.
(pozele sunt de pe http://yupi.md, http://noticias.adventista.es, http://earthweareone.com si cultural.bzi.ro)
