Ajuns dupa mai bine de 14 ani in Iasi, abia asteptam sa merg la cina la Bolta Rece, sa mananc bine si sa beau vestitele vinurile ale Moldovei sub privirile junimistilor din tablourile de pe pereti. M-am imaginat in fata unei mese imbelsugate, cu chelneri roind in jurul meu, dornici sa isi arate devotamentul pentru restaurant, meserie si clienti. O experienta de neuitat, clar.
Restaurantul se afla intr-o zona frumoasa, cu case, iar cladirea in sine se prezinta conform asteptarilor: bine intretinuta, cu tablourile junimistilor la locul lor si cu citate de duh potrivite momentului. Prima surpriza neplacuta a fost insa faptul ca sala in care intri normal si te astepti sa vezi lume era aproape goala, doar doi clienti asezati de curand la o masa incercand sa se acomodeze cu locul. Curat muzeu! Am inteles mai tarziu ca acela era locul pentru nefumatori.
M-am invartit cateva minute admirand peretii si astptand sa vina un chelner pe care sa-l intreb de meniu, pentru ca deja imi faceam griji ca am ratat cina. A aparut cineva val-vartej, cu o tava pe brat si preocupat de ganduri, s-a indreptat repede spre masa cu cei doi si i-a grabit sa comande ceva. Oamenii au intrebat ce pot manca si le-a recitat cateva feluri comune – ceafa, vita la gratar, pui. La intrebarea cu vrabioare sau momite, a spus intrigat ca nu mai au de ceva vreme si le-a recomandat sa se uite in meniu si sa se hotarasca, pentru ca jos e plin si trebuie sa duca comenzi.
Aici am intervenit si eu, cu riscul de a fi repezit, sa intreb ce e jos. Crama! mi se raspunde cu o ridicare de spranceana. Aha, deci. Ma duc jos, unde era plin, si de oameni si de fum, la mese aflate sub bolte de pivnita acoperite cu caramida rosie. Ba, se producea si o orchestra cu folclor. Foamea care m-a cuprins m-a indemnat sa stau si sa comand pana la urma un somon la gratar si un pahar de vin alb de Bucium, greu de mancat si de baut. Acestea plus o portie de clatite cu dulceata, au fost aproape 50 de lei. Am iesit cat de rapid am putut, gandindu-ma la Caru’ cu Bere din Bucuresti, inainte si dupa preluare. Sper ca si Bolta Rece sa aiba parte de un management mai inspirat in viitor.
Ajuns inapoi la Hotelul Traian (restaurat frumos, aflat in cea mai buna locatie din Iasi, proiectat de Gustav Eiffel in persoana), am revazut un afis caruia nu i-am dat atentie initial: restaurantul ofera pranz all-you-can-eat la 25 de lei. Mi-am zis ca pot sa incerc, mai rau decat Bolta Rece nu poate fi.
Asa ca, inarmat cu asteptari joase, m-am prezentat a doua zi la pranz. Sala superba, serviciul impecabil, iar bufetul – mult peste asteptari. Trei feluri de supe-ciorbe, 12 feluri principale, 12 salate! Toate aratand bine si avand gust decent, avand printre ele si feluri traditionale moldovenesti. Unde mai pui deserturile si, alta surpriza, indemnul amabil al chelnerului de a cere o caserola in care sa mai pui ceva si la pachet!! Va indemn sa mergeti sa testati, daca nu ma credeti. Mancarea a fost gustoasa, atmosfera inveselita de doua mese mari, de cate 8 persoane, pline cu studenti romani si straini (vobeau frantuzeste) tonici. Las fotografiile sa va convinga si, daca aveti drum la Iasi, mergeti cu incredere: Hotelul Traian face cinste cu masa de pranz.
