Suntem foarte obisnuiti sa o numim mama, pe cea pe care o ranim zilnic prin faptele si prin felul nostru de a fi. Este o parte a limbajului de lemn, pentru ca nu mai constientizam de mult ca suntem creati de mediul inconjurator si ca pe durata existentei noastre, ca indivizi, sau ca specie, vom fi parte din el, iar dispretuirea lui inseamna dispretuirea propriei existente.
Se vorbeste adesea despre pedeapsa naturii si de multe ori o acuzam ca este nedrepta. Intr-adevar, poate este putin incorecta, pentru ca mania ei nu ajunge mai deloc la sediile corporatiilor, sau la birourile politicienilor corupti, ci mai mereu ii pedepseste pe cei de jos.
Daca tot o personalizam pe mama natura, ce ar fi daca si pedepsele ei ar fi similare cu cele umane? In mod sigur, ar fi vorba de un proces penal de proportii globale. Inchipuiti-va numai, ca rasunatoarele procese de la Nuremberg, au vizat o singura factiune politico-militara si o perioada de doar cativa ani de crime asupra umanitatii. Fara a minimaliza acele crime oribile si nici procesul la care au fost supusi faptasii, realizam ca un proces pentru crimele impotriva mediului, ar cuprinde o perioada care porneste la inceputul industrializarii pana in prezent si ar viza crime impotriva tuturor speciilor de plante si animale si a planetei insasi.
In juriu, ar fi, bineinteles, reprezentantii naturii: aer, apa, pamant, plante, animale terestre, animale marine, pasari si constiinta umana. Acestea au fost cele mai decimate, cu buna stiinta, de progresul civilizatiei noastre. Ca pedeapsa ar putea fi mai simbolica pentru eliminarea tiraniei, decat ghilotina? Eficienta si fara chinuri inutile pentru viitorii condamnati, este o rasplata foarte civilizata pentru bestialitatea si batjocura inculpatilor.
In boxa acuzatilor, infractori notorii: marile companii care polueaza, langa politicienii care le tolereaza sau chiar le incurajeaza, in schimbul unor mari atentii. Daca intr-o picatura de apa traiesc 50 de milioane de organisme vii, unde s-ar incadra otravirea cu cianuri a vietatilor din raurile Sasar, Lapus, Tisa, Dunare, pana in Delta Dunarii, adica din Baia Mare, pana la mare. In aceeasi boxa vom gasi si reprezentantii marii distributii alimentare si pe cei ai productiei agricole de masa, care inchid natura intr-o cusca si o scot la targ pentru profit, sau mari corporatii, pentru care omul devine doar resursa umana, alaturi de alte resurse, desensibilizandu-l si facandu-l sa creasca, la randul lui copii densibilizati la problemele importante ale acestei lumi. Sa speram ca Marele Juriu al Mamei Natura, va ghilotina doar metodele criminale si nu intreaga omenire.
Modul de operare al inculpatilor este inselatoria. Se imbraca in haine cinstite si vorbesc vorbe cinstite. O idee perpetuata obsesiv este cea a suprapopularii si a crizei alimentare, pentru justificarea supraproductiei si substituirea hranei naturale cu substante daunatoare si produse supradimensionate, dar cu costuri de productie mai ieftine. Un mit dezmintit de mult, dar mitul este mai mediatizat decat argumentul stiintific in presa, asa ca ramane in contiuare credibil. Daca am trece printr-o criza alimentara, nu ar mai fi nevoie de marketing-ul mincinos si agresiv al marii distributii, pentru ca rafturile s-ar goli la deschiderea magazinelor. Supraproductia genereaza reziduuri si profit in aceeasi masura. Totusi, supraproductia continua impotriva orcarei logici.
Daca noi putem sa impiedicam aceasta retea, poate cea mai criminala dintre faptele inculpatilor este cruzimea fata de celelalte specii. Uitam ca acestea sunt tot fiinte vii ca noi, care dezvolta relatii si atasamente emotionale, se bucura, plang, fac depresie si se entuziasmeaza, asemenea noua. Porcul, unul dintre animalele cel mai mult supuse cruzimii, are inteligenta unui copil de trei ani. Dar preferam sa il obiectivizam, asa cum am preferat, in istorie, sa consideram semeni de alta rasa sau religie, ca fiind inferiori. Și atunci legile juridice ne dadeau dreptate, dar nu si legile naturale.
Una dintre cele mai ilustre marturii, la judecata naturii, apartine lui Sir Paul McArtney: Daca abatoarele ar avea pereti de sticla, toti am fi vegetarieni. De ce nu ne putem duce copiii la abator asa cum ii ducem la Disneyland? Pentru ca stim ca acolo au loc crime. Chiar si pentru a ne proteja pe noi insine, trebuie sa constientizam ca aceste abuzuri fac ca hrana noastra sa fie toxica. Consumul zilnic de carne sau de E-uri, poate avea consecinte foarte grave. Intrebati orice persoana care nu se ocupa cu vanzarea acestora si va va confirma. Un chef etic, lucreaza cu respect si fara risipa, cu orice carne, pentru ca stie ca este un sacrificiu. Daca obisnuiti sa mancati carne, nu cumparati si nu mancati mai mult decat va este necesar si impuneti si politicienilor respectul pentru viata.
Nu trebuie sa asteptam ca acest proces sa vina de undeva. Fiecare putem fi in juriu, iar sentinta se poate executa prin propriul stil de viata si prin contributia la ceea ce ne inconjoara.
