La Bucur e un restaurant destul de cunoscut si apreciat de catre cei din zona Sincai. De doi ani e intr-o cladire ce pare sa fi fost construita special pentru asa ceva, chiar pe Dimitrie Cantemir, la intersectia cu Sincai. Asta dupa ce din 2006 pana in 2009 a fost in cladirea alaturata, lipita de cea actuala. Restaurantul e mare, dupa cum se vede si din poze, si are o terasa pe trotuar, care cu greu poate fi considerata ca separata de agitatia si de masinile bezmetice ale marelui bulevard. Interiorul e amenajat cu grija. Desi nu e nimic original sau iesit din comun La Bucur, totusi se vede ca oamenii aceia au luat lucrurile in serios. Am auzit ca “oamenii aceia” sunt niste moldoveni, dar moldoveni de la ei, nu de la noi. Si ca toti, de fapt, de la bucatari la personalul de sala, sunt din acelasi loc.
Meniul e romanesc, in mare, cu unele mancaruri cu nume mai mult moldovenesti, mai putin cunoscute bucurestenilor, dar si cu cateva insertii italienesti – evident, stiut fiind ca aproape niciun patron de restaurant bucurestean nu se poate abtine de la asa ceva. Eu consider La Bucur ca fiind un restaurant romanesc, totusi, desi am vazut ca ei insistau pe “bucatarie internationala”!!! Am luat doar mancare romaneasca – poate spre norocul lor… A fost mai buna decat la multe alte restaurante autodenumite si autopozitionate ca “restaurante romanesti/ restaurante traditionale romanesti/ cu restaurante cu specific national romanesc etc. etc.” Foarte multa carne, dupa cum era si de asteptat, pentru ca asta e si cel mai usor de facut, se stie bine.
Ca de fiecare data cand merg intr-un restaurant, iau ce cred eu ca au mai prost si ce cred tot eu (sau ce spun ei, cand binevoiesc sa-mi recomande ceva) ca au cel mai bun. Pentru “ce e mai prost” am cerut eterna “gustare calda”, care cred ca lipseste doar din 5% dintre restaurantele bucurestene. Evident, ficateii de pasare inveliti in bacon de nemancat, cascavalul si puiul pane banale. Surpriza placuta a venit de la carnaciori! Nu-mi venea sa cred ca nu vad in farfurie mutantii aceia luciosi, taiati in forma de floricica la capete, mustind de grasime si de toate resturile din lume, numai de carne nu, pe care ii gasesti in aproape toate farfuriile clientilor bucuresteni ai teraselor si restaurantelor. Daca ni i-ar fi dat si pe aceia, nota mai mare de 6 la mancare nu ar fi primit, oricat de bune ar fi fost celelalte mancaruri. Si au fost, totusi, la categoria “ce e mai bun”: ciorba de fasole destul de gustoasa, cu un ciolan cu ADN in ea, nu cu sunca artificiala, sarmalute in foi de vita (bun interiorul, frunzele prea tari) si, mai ales, carnatii de casa si carnea de porc bine aleasa si bine facuta, langa o mamaliga calda in forma chiar de mamaliga, nu de desert, si niste branza de burduf foarte potrivita in context.
Serviciul a fost destul de bun si el, mai ales din partea unui chelner aflat in prima lui zi de lucru la Bucur. Sper sa se molipseasca si ceilalti de la el, si nu invers, sa nu devina si cel nou apatic si indiferent cum i-am vazut pe altii. Preturile sunt rezonabile, cu 100 de lei sau chiar si mai putin poti manca pe saturate si destul de bine la Bucur, si cu o jumatate de sticla cu vin alaturi. Asta daca ai putin noroc si nimeresti ce trebuie din destul de lungul lor meniu. Clienti am vazut destui, desi, la cat de mare e localul, cu greu cred ca se va umple vreodata cu altceva decat cu nuntasi sau cu alte feluri de bucuresteni petrecareti.
Asadar, La Bucur e unul dintre restaurantele de cartier si cu un specific destul de bine conturat serioase, cu preturi corecte, la care riscurile sa ai surprize major neplacute e destul de mic. Si, daca ar lasa in meniul acela stufos numai mancarurile de care sunt ei siguri ca stiu sa le faca mai bine decat altii, ar putea ajunge usor pe lista foarte scurta a restaurantelor bucurestene cu meniu traditional romanesc pentru care merita sa faci un drum cu taxiul…
