Nu fac o apologie nesfarsita pe tema nedreptatilor din piata muncii, dar trebuie sa vorbesc despre asta, pentru ca am intalnit multi oameni nedreptatiti, care m-au rugat sa zic in afara ce se inampla. Poate ar fi mai usor sa vorbesc despre toate necazurile din piata muncii la general si sa nu zic, de fapt, nimic. Asta mi-ar permite sa fiu un pic rebel, dar sa stau si la masa celor cere sunt vinovati de aceste nedreptati. In schimb, prefer sa ma limitez la problemele concrete din domeniul ospitalitatii, pe care le cunosc cel mai bine si las altora generalitatile.
In Romania, exista o minoritate a patronilor din domeniul ospitalitatii, care ofera conditii de munca echitabile angajatilor, insa, in proportie de 80%, angajatorul roman din domeniul horeca, vede aceasta relatie profesionala, numai din punctul de vedere al profitului pe care il poate obtine. Adica, orice drept acordat, inseamna bani pierduti.
Acesta este, in mare masura, un subiect tabu. Cina la restaurant, sau un sejur de vacanta, inseamna evadarea intr-o lume a gusturilor, mirosurilor si culorilor relaxante din farfurie sau din pahare. Sa fim sinceri, traim o epoca in care realitatea nu miroase prea bine pentru nimeni. De aceea, ne este greu sa asociem deliciile pe care ni le aduce un om intotdeauna bine aranjat, cu faptul ca el, sau cei care contribuie la prepararea mancarii si la atmosfera, au probleme greu de imaginat.
De multe ori, usa bucatariei este granita dintre doua lumi. De ambele parti sunt tot oameni, dar nu intotdeauna au aceleasi drepturi. Chiar daca vrem sa credem ca traim intr-o societate, care se bazeaza pe egalitatea drepturilor, pe undeva stim cu totii ca aceasta credinta este falsa. Pentru angajatii din ospitalitatea romaneasca, viata este plina de neajunsuri si frustrari, pentru ca statutul de cetatean liber,cu o viata normala, ramane un vis. Cei care au puterea de a le schimba destinele, le percep suferintele doar sub forma de cifre. De aceea, le propun un exercitiu de imaginatie, in care sa se puna in locul unui bucatar roman.
Oficial, el nu este inchis la ocna, ca Jean Valjean, dar neoficial angajatorul, dispune de el, fara a-si pune proble de moralitate, sau de drepturile universale ale oricarei persoane libere. In astfel de locuri, promoveaza cel care nu comenteaza la abuzuri si este dispus sa abuzeze de altii, transformandu-se in gardian. Ambii trebuie sa isi asigure masa, uniforma si cutitele cu care lucreaza, din buzunarul propriu.
Daca se plange prea mult, stie ca este la buna dispozitie a patronului sa ii dea sau nu, acei bani munciti. Dar, chiar cand totul merge struna, patronul mai uita de ziua de salariu, ca doar abia si-a primit banii luna trecuta, nu? Orele suplimentare se exculd de multe ori, chiar daca restaurantul se inchide in zori.
Cand un angajat din domeniul ospitalitatii cere un imprumut de la banca, are sanse foarte mici, nu numai din cauza salariului minim, ci si din cauza lipsei de stabilitate. Banca stie ca patronii de restaurante, renunta pe loc la un angajat, fara sa dea explicatii cuiva. De adoua zi, acel nefericit, cauta de munca prin ziare. Pe de alta parte el, trebuie sa repecte codul muncii, de parca numai pentru el a fost votata legea in Parlament, nu si pentru patroni.
Daca acesti oameni au norocul de a lucra cu contract de munca, oficial au salariul minim, adica 700 de lei, care este cel mai mic din UE. Poate primi mai putin sau mai mult de atat, in functie de experienta sau… de bunavointa patronului. Cert este ca, salariul minim este cel in baza caruia un angajat horeca cere un imprumut si isi primeste pensia si celelalte drepturi sociale. Este surpirnzator cum un om cu diploma, care munceste din greu, sa nu isi poata permite traiul zilnic. Cand un om nu poate sa puna bani deoparte, iar contributia la fondul de pensii este cea mai mica, vorbim de o industrie care cultiva cu buna stiinta, asistati sociali. Cu asa conditii, cati profesionisti adevarati ar putea fi atrasi sa lucreze in Romania si sa contribuie la economia nationala?
Viitorul fiecarui angajat horeca, este si viitorul ospitalitatii romanesti. Daca acest viitor este sumbru sau stralucit, depinde de cei care putem spune lucrurilor pe nume si de cei care nu vor doar sa manance si sa se distreze ieftin, ci o industrie a ospitalitatii la standardele altor culturi europene.
(poza lui ixant-88 de pe www.deviantart.com)
