Cel mai bun maestrul bucatar din lume in anul 2015, Benoît Violier, si-a luat viata duminica, 31 ianuarie, in casa sa din Elvetia, prin impuscare.
Gestul sau a surprins pe toata lumea, deoarece, in urma cu 6 saptamani, restaurant sau, Restaurant de l’Hotel de Ville, a fost desemnat “cel mai bun din lume“.
Atunci, Violier declara: “Este minunat, este exceptional pentru noi. Acest titlu va motiva si mai mult intreaga echipa.”
Cu toate acestea, putini cunosc presiunea la care sunt supusi Violier si, in general, toti marii bucatari ai lumii. Sinuciderea in randurile marilor bucatari nu este deloc o raritate, dimpotriva. De exemplu, in 2003, Chef Bernard Loiseau, unul dintre cei mai mari maestri bucatari ai Frantei, si-a luat viata cu o pusca de vanatoare, la varsta de 52 de ani.
Loiseau a recurs la acest gest disperat deoarece era deprimat, lucra prea mult si avea datorii mari. In plus, Gault et Millau, ghidul care este considerat al doilea dupa Michelin, tocmai ii scazuse nota acordata restaurantului sau, Cote d’Or, de la 19/20 la 17, iar zvonurile spuneau ca si ghidul Michelin urma sa-i ia inapoi o stea.
Aceasta competitie acerba si “tiranica”, cum mai e numita de unii bucatari, pune o presiune insuportabila pe cei pe care-i recompenseaza. Totodata, efectele psihologice sunt devastatoare, deoarece, de cele mai multe ori, motivele pentru care un restaurant pierde o stea par arbitrare si nefondate.
Pierre Gagnaire, un alt maestru bucatar cu 3 stele Michelin, e de parere ca se afla tot timpul pe o lama de cutit. Parerea sa este impartasita si de Chef Guy Martin (3 stele Michelin):
“Iti spun ca esti cel mai bun, apoi, din senin, iti spun ca nu mai esti. De ce? Ce ai facut? Cum pot talentele tale, pe care le-ai cizelat atata vreme, in care ai investit atata timp si energie, sa dispara de pe o zi pe alta?”
In 1966, Chef Alain Zick si-a tras un glont in cap la aflarea vestii ca a pierdut una dintre cele 3 stele Michelin, pe care le castigase cu atat de multa truda. Chef Gerard Besson a suferit un infarct la aflarea aceleiasi vesti, in 2003. Din fericire, a supravietuit.
Uneori, stelele Michelin sunt vazute ca un adevarat blestem. De exemplu, in 2005, Alain Senderens, un Chef cu 3 stele Michelin, pe care le-a pastrat timp de 28 de ani, a renuntat la ele. A facut acest lucru pentru ca se saturase de preturile indecente, pe care trebuia sa le practice, si de toate mofturile inspectorilor Michelin, pe care trebuia sa le satisfaca. Exemplul sau a fost urmat de foarte multi alti maestri bucatari: Antoine Westermann (2006), Marc Veyrat (2009), Olivier Roellinger (2009), Skye Gyngell (2011).
Astfel, sinuciderea lui Benoît Violier, al carui restaurant se afla in capul listei celor mai bune 1000 de restaurante din lume, nu ar trebui sa surprinda pe nimeni. Mai ales in contextul in care, pe langa presiunea incredibila a succesului, in anul trecut suferise si doua pierderi, care l-au marcat profund: tatal sau s-a stins din viata in luna aprilie a lui 2015, iar la doar cateva luni distanta a murit si mentorul sau, Chef Philippe Rochat.
Sursa: theguardian.com, wikipedia.org
